Aleasa regelui cu colti

Capitolul 68

Le lua doar jumatate de ora sa anunte tot personalul ca aveau sa se retraga pe domeniul de la tara, deoarece umiditatea o afectase pe ducesa si sa-i puna in tema pe Josephine si Archibald.

-Am incredere ca voi doi o sa ne acoperiti urmele. Archibald, o sa te asiguri ca ceilalti nu au nici un fel de indoieli. Josephine, tu o sa plasezi acolo unde trebuie anuntul ca ne-am retras la mosie. Asteapta cateva zile si spune-le ca vremea a imbolnavit-o atat de rau pe Izabella, incat si-a dat ultima suflare, iar eu, incercand sa trec peste moartea tinerei sotii, am plecat intr-o calatorie in Africa. Avatarul meu nu ar trebui sa apara pe aici pana anul viitor. Tu ai grija sa le aduci aminte ca nu suport condoleantele si inainte ca noul sezon sa inceapa, starneste o barfa prin prisma careia sa se auda ca mi-am revenit complet si ca sotia decedata e un capitol inchis. Daca-mi aduc bine aminte, chiar am dat o petrecere de pomina atunci...

-Conspirator narcisist...murmura Izabella, convinsa insa ca o auzisera cu totii.

Imbratisarea Josephinei o lua pe nepregatite iar corpul ei rigid nu se putu relaxa sub stransoarea vampiritei, in timp ce Archibald se pleca in directia ei si parasi incaperea.

-A fost o adevarata placere sa te cunosc! Mai mult o provocare, dar ti-am mai spus ca detaliile nu conteaza?

-De fapt...incerca sa protesteze Izabella, ce invatase ca detaliile erau cele ce faceau diferenta.

-Dar ma bucur ca am facut-o! Sper ca viitorul sa va fie prielnic si drumurile sa ni se intersecteze iar memoria mea sa ramana intacta ca sa-mi aduc aminte cum am furat hainele Majestatii Sale ca tu sa le poti purta.

Cele doua chicotira amuzate si se oprirara la unison, dandu-si seama ca se hotarasera ca Christian sa nu afle despre micile ei evadari in hainele barbatesti modificate.

-Cum spuneam, nu stim ce aduce viitorul. Auzi, poti sa-mi mai spui o data cum se facea prajitura aia? o intreba cand vazu privirea cercetatoare a perechii ei ce ridica subtil dintr-o spranceana.

-Care prajitura? Aaa, da, acea prajitura. Secretul e sa pui cat mai multa dragoste si sa nu lasi norul de faina sa te acopere cu totul atunci cand cad ingrediente nedorite.

Izabella ramase surprinsa cand o vazu indreptand capul usor spre Christian. Ea incercase sa gaseasca o portita de scapare pentru a se lipsi de dat explicatii, iar Josephine ii vorbea codat despre iubirea la care nu trebuia sa renunte asa usor?

Am pareri?

-Cred ca e prea greu de facut, totusi.

-Daca iti doresti cu adevarat, poti realiza orice. Si o sa descoperi cat poate fi de delicioasa. In toate aspectele ei!

Ranjetul femeii invesmantate intr-o rochie periculos de ochioasa o facu sa-si dea ochii peste cap.

Nu, n-am pareri.

-Ma bucur ca voi doua ati ajuns atat de apropiate, dar data viitoare cand inventati o scuza, draga mea, asigura-te ca stii ca Josephine a primit interdictie sa mai intre in vreo bucatarie. Ar arde jumatate din Londra daca ar pune ea mana pe o tigaie!

-Ah, Majestate, v-ati adus aminte...isi masa ea ceafa, incercand sa elimine momentul penibil.

-E timpul sa plecam. Josie, ma bazez pe tine si iti multumesc pentru tot. Pe data viitoare!

Josephine ii mai privi o data. Mai intai pe ei si apoi hainele ciudate pe care le purtau, hainele viitorului si apoi iesi, un zambet firav traversandu-i buzele rosiatice.

-Ce? Doar nu te asteptai sa stau imbracata doar in rochiile tale cu corset! Ai purtat vreodata o prostie din aia? Iti ia rasuflarea si nu poti sa te misti deloc liber. Incearca sa te apleci brusc, ciuleste urechile si o sa poti auzi cum iti pocnesc cateva coaste. ii zise dintr-o suflare cand ii intalni privirea.