Keep My Secret | VKook | Volumul I - FINALIZATA

Capitolul 15

Doua săptămâni au trecut foarte repede. Taehyung împreună cu Jungkook s-au cunoscut mai bine.

Amândoi știau ca Sehun îi vrea sufletul inocent și bun. Îi tremurau picioarele doar la gândul ca putea muri oricând. Îi era foarte greu sa se calmeze. Cat despre Hyuna, nu l-a mai vizitat, spre fericirea lui Jungkook.

Acum se aflau în casa roșcatului, a lui Hoseok. Era pregătit sa uite de vampiri și de existenta lor.

-V. Înainte sa îmi fie luata memoria........ As putea sa te rog ceva?.

Brunetul își musca încet buza de jos, parca stresat.

-Sigur, Kook. Orice.

-Să nu mă uiți, V...

-Doamne, Jungkook. Nu te voi uita niciodată. Te iubesc.

Inima lui Jungkook a început sa bata cu putere. Acele cuvinte... Doar doua erau necesare pentru a-i schimba starea de tristețe. Era fericit ca lordul are aceleași sentimente față de el.

-Taehyung.

-E în regula. Oricum vei uita asta.

-Taehyung... Și eu te iubesc.

V se apropie de el, sărutându-se. Jungkook era șocat de reacția vampirului, însă ii da acces în lăcașul său. Era un sărut dulce, apăsat. Era plin de iubire, iar sentimentul se transmitea amândorura.

Opresc sărutul din cauza lipsei de aer, iar V îl ia într-o îmbrățișare calda.

-Doar păstrează-mi secretul.

-Asa voi face. Promit.

Hoseok se face văzut în camera în care se aflau cei doi.

-Bun.. Jungkook, ești gata sa îți iau memoria?

-Da.. Sunt gata.

-Băiatul îi arunca o ultima privire, apoi se așeza pe scaunul arătat de roșcat.

Hoseok îi atinge creștetul, iar mai apoi elimina orice urma de amintire care are legătură cu existenta vampirilor.

Din cauza presiunii, brunetul leșina.

-Hoseok. Va fi bine??!

-Calm, V. A leșinat din cauza ca puterea mea e prea mare. Doar știi ca nu toți vampirii își pot folosi darurile pe oameni.

-Ok.. Și acum?

-Acum îl vei duce în pădure și inventezi o scuza bună.

-Mulțumesc pentru tot ajutorul, Hoseok.

-Pentru puțin, amice.

-----------

V îl duse pe băiat în pădurea unde se întâlnira prima data... Avea atâtea remușcări față de el.

Jungkook își deschide ochii, imediat fiind surprins de doi ochi albaștri ca marea.

-C-Cine ești tu??

-Bună, sunt Taehyung. Tu cum te numești?

Lordul încerca să para ca doar ce l-a întâlnit.

-Jungkook e numele meu.

-Tu ești băiatul cautat, nu?

-Băiatul cautat?

-Da, ai plecat de acasă, iar mama ta e îngrijorată. Vrei sa te duc acasă? Pari amețit.

-Sigur. Și mulțumesc.

V îl conduse pe brunet pana în fața casei sale. Jungkook îl analiza suspicios. Ii se părea ca îl știe, sau ca l-a mai văzut  undeva.

Blondul bate la ușă. În fata lor se arata o femeie în vârstă care avea ochii ca a lui Jungkook.

-Jungkookie, tu ești!

Femeia sari în brațele băiatului. Îi lipsea atât de mult.

-De ce nu ai răspuns la telefon? Ce ai făcut pana acum? Știi cât de îngrijorată am fost? Tatăl tău e în camera.

Femeia privi curioasa spre blondul de lângă fiul ei.

-Bună, îți mulțumesc că l-ai adus acasă. Mulțumesc foarte mult!

-Nu aveți de ce, doamna. Am văzut ca este băiatul cautat, și l-am adus aici. Eu voi pleca acum.

-Nu intri sa bei un ceai?

-Mulțumesc, dar va refuz de aceasta data. Ma așteaptă părinții acasă.

-Înțeleg, mulțumesc încă o data.

Femeia intra în casă însoțită de Jungkook.

V coboară treptele casei, și își scoate lentilele albastre. Acum e singur, ca acum 2 luni... Singurătatea asta îl va transforma într-un nostru, și știe asta. Dar va lupta pentru Jungkook, pentru ca îl iubește foarte mult, iar acum știa ca și brunetul îl iubea la fel de mult.

------

-Jungkook, cât ma bucur ca ai ajuns iar acasă!

-Mama... Și eu..

-Ce ai facut tot acest timp? Unde ai fost?

-Mama...sincer, nu-mi amintesc deloc. Absolut nimic. Tot ce țin minte este ca m-am trezit într-o pădure, iar acel băiat m-a adus aici.

Mama privea suspicioasa spre fiul ei. Nu știa dacă sa îl creadă sau nu ca nu-și amintește, dar decide sa lase totul asa cum e. Era fericita ca fiul ei în sfârșit era acasă.

-------.

Între timp, la castel, V era nervos.

-Maiesteate.. Ma scuzați.

-Ce e Jin? Nu vezi ca sunt supărat?.

-Dar... E demonul aici.. Sehun.. Va cauta.

-Spune-i sa intre.

-Bine, acum.

Pe ușa sălii, își face apariția Regele Demonilor.

-Am venit după ce e al meu, Taehyung.

-Oh. Vorbește despre băiat, nu?

-Despre cine altcineva?

Sehun zâmbea triumfător. Stia ca îl ranea pe lord, și asta îi făcea placere.

-Nu îl mai am.

-Cum adică?

Zâmbetul lui pieri în câteva secunde.

-Vampirii întunericului. L-au răpit, iar acum e mort.

-Îmi pare bine sa aud asta..

V ridica privirea din pământ spre el.

-E logic că-ți pare bine, doar asta voiai. Sa moara. Acum te rog, ieși afara.

-Mă bucur că a murit.

-Pui paie pe foc acum?

-Nu. Eu plec. Ne mai vedem noi, Taehyung.

După ce a ieșit din sala, V zâmbea.

-Vai Sehunie. Nici nu știi defapt ca el trăiește... Și va fi doar al meu, pe vecie. Nu-l vei avea vreodată. Nici măcar nu meriți sa speri la el.

Lordul râdea, în minte venindu-i amintirea sărutului cu brunetul. Era un moment unic pentru el. Stia ca se iubeau, și nimeni nu va sta în calea fericirii lor.

****

Șiiii. Jungkook a plecat

Sad:<