Buna, eu sunt Jennifer am douăzeci de ani și vreau să vă spun povestea vieții mele ghinioniste....
Tot chinul a început acum doi ani când mama murise de o boala incurabilă.
Tatăl meu de atunci sta mai mult prin baruri decât acasă. Dar atunci când vine incerc sa stau cat mai departe de el deoarece e agresiv din cauza alcoolului.
La facultate aveam o colega care nu mă suporta in fiecare zi îmi spunea că am haine urate, că am parul deranjat că sunt urâtă.
La un moment dat m-am gândit cum ar fi daca as muri. Oare chinul meu se va termina? Când eram pe punctul de a sări de pe un bloc cu treisprezece etaje simt cum toată furia mea se lasă în niște mâini calde care mă înconjoară. Incerc sa ma trag din acele mâini calde pline de iubire parca erau ale mamei mele. Dar nu reușisem sa scap. Și aud o voce furioasă dar în același timp și îngrijorată.
- Ce vrei sa faci?
- Dar eu furioasă ies din brațele lui și îi spun: Nici sa mor nu pot? Ce am făcut să merit asta?
Se încruntă și spune:
- Bucură-te de viața pe care o ai!
Simțeam cum ochii mei se înnecau in lacrimi. Acele lacrimi începuseră să-mi cada pe obrajii îmbujorați.
Începusem să fug de acel băiat care avea acea privire îngrijorată .
Nu mai văzusem niciunde acei ochi strălucitori căprui și părul său negru frumos aranjat.
Ajunsesem acasă și m-am aruncat în pat și nu m-am mai mișcat până nu am adormit.
Dimineață mă duc la facultate și la poarta era pitipoanca scolii incerc sa trec mai repede pe lângă ea că nu voiam să se ia iar de mine. Dar simt cum mă împing niște mâini reci și căzusem. Auzeam cum toți s-au strâns în jurul meu și râdeau.
Aud aceași voce pe care o auzisem in acea zi.
- Nu aveți ce să priviți? Poftim!
El avea un pahar cu suc rece și-l aruncă pe Eve (fata care se luase de mine).
- Idiotule! spuse ea pe un ton foarte furios.
Se vedea cum îi curge machiajul. Se urcase repede in mașina iubitului ei, bolborosind ceva.
- Ce mai stați aici sa terminat spectacolul!
Eu rămăsesem acolo șocată.
Îmi întinsese mâna sa mă ridic dar eu îi întorsesem capul. Până la urmă îi întind și eu mana. Ma ridicase și ma intrebat daca sunt bine.
- Eu sunt Dany.
Eu cobor fata în pământ si spun mai mult șoptit : -Eu sunt.. Jennifer.
