Nu știu cum să îi spun.. am urmarit-o din umbra atâta timp nu știam cum să-i spun parca mă blocasem când văzusem acei ochi ca de cristal înlăcrimați. Eu sunt Dany sau mai bine spus Lucifer am vrut sa vad cum este lumea din exterior dar de fapt ca și în iad sunt doar monștri cu chip uman. Dar când am văzut acea fata cu parul blond și cu ochi azurii. Dar, parca văzusem un gol în acei ochi azurii parca erau că un ocean fără margini.
Astăzi se împlinește o lună de când sunt pe pământul ăsta mizerabil. Nu îmi vine să cred că această ființă este ținută în acest loc plin cu animale.
A doua zi Eve mă așteaptă la colțul străzii cu o privire încruntată și începe sa tipe:
- Mai bine ai avea grijă de micuța ta!
- Ce vrei sa spui cu asta?!
- Du-te si o să vezi!
- Daca i-ai făcut ceva o să suferi!
- Hah ce gluma bună!
Încep să fug sa o caut pe micuța blondina dar.. vad multe persoane înconjurând pe cineva sau ceva in același timp mă rugam sa nu fie ea.
Dau pe toată lumea la deoparte și o vad pe ea rănită întinsă pe jos. O iau in brațe și încep să tip:
- Sunați la o ambulanta ce stati și vă uitați ca niște prosti!
Aud un bolborosit mai mult șoptit:
- Dany.....sun...t..bi......me
Imi pune mana pe obraz și dintr-o dată îi cade.. nu se mai mișcă.
Ajunsese ambulanta.
După câteva ore aflu că a intrat in coma din cauza că a luat o otravă foarte letală.
Am văzut acea curva stătea în parc și fuma. Mă duc la ea o apuc de gât și o ridic în sus și îi spun:
- Ești mulțumită târfo?!
- T..e ro.....g
- Ce ai spus? Aa că vrei sa mori?Se rezolva!
- Nu e...u am facu..t-o
- Da cine a făcut-o?
- Justin..(iubitul Evei)
O izbesc de pământ parca ar fi un simplu lucru.
- Unde e?!!
- La facultate..
Mă îndrept spre facultate și îl văd fumând din țigară.
Îi dau un pumn în față și cade la pământ.
Mă arunc la pământ și încep să îi dau cu pumnii până ce nu a mai zis nimic. Spun eu in mintea mea:
O să te chinui eu in iad sau am să-ți fac viața unul.
Mă duc repede spre spital la micuța blondina care mă aștepta.
Când intru pe ușă o vad la marginea patului uitandu-se spre ușă.
Când mă văzuse ochii ei plini de durere parca se umpluseră de fericire.
- Mulțumesc... dar de ce?spuse ea cu voce timidă
- Nu am putut renunța la acei ochi azurii.
Sper că va plăcut. Ce credeți că se va întâmpla în continuare?❤️
