Jurnalul unei curve (finalizata)

20

Eu:- Iti bati joc de mine?! Am fost prieteni in trecut, ceea ce clar nu mai suntem in momentul de fata si dintr-o data am devenit un obiect ce poate fi daruit sau revendicat dupa bunul plac al altei persoane?!

Radu:- Nu al altei persoane momentan. Eu sunt proprietarul tau.

Eu:- Si de ce naiba esti tu proprietarul meu? Si de cand sunt eu proprietatea cuiva?!

Radu:- De cand te-a adormit mica armata a lui Eric. De asta am trecut de partea lor. Cand mi-am dat seama ca Jack, mai mult ca sigur, ar fi vrut sa te faca un fel de sclava sau ceva de genul...

Eu:- Nu ar fi facut asta... 

Radu:- De ce? Acum, daca ar fi scapat printr-un miracol, ar fi avut tot dreptul din lume sa te aiba. Daca nu era el, deja cadavrul tau ar fi fost aruncat intr-un sant.

Eu:- Si parintii mei ce vor zice cand vor afla ca fata lor nu se mai afla in locul acela?

Radu:- Deja te-au dat uitarii.

Eu:- Poftim? N-are sens.

Radu:- Cand au aflat ca ai intrat în școala de corecție, te-au dezmostenit.

Eu:- Cum?

Radu:- Poti nega adevarul dar nu-l poți schimba realitatea.

Eu:- Ști ceva? M-am saturat! Pleacă din camera mea!

Radu:- Pe bune, Rox? Chiar nu te înțeleg! Toată viata te-ai purtat într-un fel și după ce a început toată nebunia asta te-ai schimbat peste noapte!

Eu:- Ce vrei sa zici?

Radu:- Pana sa ajungi în închisoarea aia pentru pusti, tu erai altfel! Erai o tipa amuzanta și interesanta care știa sa își trăiască viata! În momentul de fata, încerci sa adopți atitudinea unei tipe foarte inocente și toate porcăriile astea, cam cum era Marisa! Unde e vechea Roxana?

  Nu voiam sa o recunosc în fata lui, dar avea dreptate. Roxana din prezent, cea din școala aceea idioata de corecție nu eram eu. Inconștient, am fost prea îngrijorată pentru prietena mea, ca ea sa scape și m-am ignorat complet pe mine. Nu, în viata mea, eu sunt centrul universului. Nimeni altcineva.

Eu:- Ce vrei mai exact de la mine?

Radu:- Vreau ca vechea...

Eu:- Asta am priceput, idiotule!

Radu:- As vrea sa accepți să-mi fi soție.

Eu:- Si dacă nu as accepta tot asta ar fi finalul, nu?

Radu:- Cam asa ceva. Nu îmi mai scapi a doua oara! Chiar de va trebui sa...

Eu:- Bine.

Radu:- Poftim?

Eu:- Accept. Ai dreptate, ar trebui sa îmi pese mai mult de mine decât de altcineva. Pana la urma, cu sau fără Caty și Iustin, eu îmi pot continua viata.

Radu:- Asta e... minunat!

Eu:- Dar cu o condiție!

Radu:- Ce fel de cerință ai?

----

  Acum ca retrăiesc totul scriind aici, sunt de părere ca alegere mai buna nu puteam face. Ma bucur ca Radu a fost de acord cu acea cerere a mea. Mi-am dat seama ca am alergat prea mult după Caty. Tot ce s-a petrecut, era treaba ei. Eu as fi putut avea o viata liniștită și dacă ea ar fi fost luata de Eric, în ciuda eforturilor, tot de același deznodământ a avut parte.