Multe secrete

177 9 37
                                    

3 Septembrie

Deja soarele nu mai era atât de puternic, totul începea să se schimbe, chiar și relația mea.

Începeam să țin din ce in ce mai mult la el, îl iubeam din ce in ce mai mult.

-Îmi prind părul și putem să mergem, îl anunț pe Aiden in timp ce îmi caut un elastic negru.

Mă chinuiam să-mi prind o amărâtă de coadă pentru că părul meu era prea rebel azi.

-Ești minunată iubire, îmi zice iubitul meu și apoi mă sărută, apoi îl îmbrățișez, mirosea atât de bine.

Trebuia să ieșim cu Chris și Ela, aveam de gând să facem un picnic lângă un lac, iar Chris voia să pescuiască.

Ei erau in fața casei mele in jeepul negru al lui Chris.

Aiden îmi deschide ușa din spate.Era cam dezordine acolo... chiar nu vreau sa cred ca s-a întâmplat ceva aici.

Iubitul meu se uită la mine și zâmbește, cred că se gândea la ce mă gândeam și eu.

De ce nu mi-a spus nimic Ela???Parcă eram ele mai bune prietene, oare chiar atât de tare a schimbat-o Chris?Sau ii e rușine..

Îl văd că se uită scârbit, dar și amuzat lângă picioarele lui.Era un prezervativ folosit...

-Vă cam faceți de cap in ultima vreme, observ, spune Aiden și Ela se întoarce la noi parcă neștiind despre ce vorbește iubitul meu.

Mă uit la ea furioasă.De ce nu mi-ai zis nimic???!

-Nu înțeleg, spune prietena mea șatenă.

Aiden ii face semn să se uite lângă picioarele lui.Se uită și ea scârbită și își da ochii peste cap.

-Nu am făcut nimic, spune ea, nici nu avem încă o lună de relație.

Chris era atent la drum, dar am avea idee despre ce vorbim.

-Marți seara nu ați mai venit să ieșim și am rămas și noi acasă, iar unul dintre prietenii lui Chris i-a cerut in împrumut masina.A fost mai rău de atât, dar acum Chris știe că nu e bine să împrumute mașina nimănui.

-Măcar știm că s-au protejat și nu va avea nimeni o supriză, râde Chris și Ela îl lovește încet peste umăr.

Aiden se trage mai aproape de mine.

-Ești bine?imi șoptește la ureche.

       Ma uit la el și zâmbesc.

      -Da, iubi.Sunt bine.

       Apoi îmi las capul pe umărul lui și mă strânge mai tare lângă el.

       Ajungem la destinație in jumătate de ora.Cand eram mica veneam aici cu mama, foarte des când venea de la muncă.

          Ela și-a adus păturica cu eleganți ca să putem sta jos in timp ce băieții pescuiau.

    
           Aveam și mâncare la noi.

         Eu și Ela mâncam nistre struguri verzi și nu ziceam niciuna nimic.De când e cu Chris nu prea vorbim ca înainte.

      -Ești mai bine?mă întreabă ea și dau din cap ca sunt.Chiar crezi că nu-ți ziceam dacă se întâmpla ceva intre mine și Chris?

         -Nu stiu, zic scurt și mă uit spre Aiden care stătea și râdea de Chris care nu putea să pună momeala pe ac.

          -Ți-as fi zis, mă înștiințează.Tu cu Aiden cum sunteți?mă întreabă.

           -Suntem destul de bine, ne-am certat marți seara, dar ne-a trecut repede.

             -Și nu ați făcut nimic dacă tot ați dormit atat de mult impreună?mă interoghează șatena mea preferată.

      Mă înec cu un strugure, iar Chris și Aiden se întorc spre noi.

       -Ești bine iubire?strigă Aiden, iar apoi vine la mine.

        -Da, iubi, zic și apoi mă sărută și se întoarce înapoi la Chris care se chinuia sa prindă un amărât de peste.

        Rămân iar doar eu cu Ela care astepta un răspuns.

      -Nu am făcut nimic, nici nu am vorbit cu Aiden despre asta.

    In rest discuția mea și a Elei a fost despre petrecerea de ziua mea, care urma sa vina curând.

       Chris nu a reușit sa prindă nimic, iar Aiden era destul de bine dispus.

         După masă, când am terminat de mâncat și de vorbit despre ultimul an de liceu, am decis ca ar fi timpul sa plecăm pentru că avea să vină o furtună.

     Încă eram scârbiți de dezastrul care se afla in mașină și de ceea ce s-a întâmplat aici.

       Chris ne-a lăsat pe mine și pe Aiden, la el acasă, apoi urma să mă ducă acasă la mine, iar furtuna începuse când am intrat in casa.

    Eram doar noi doi și am urcat sus, la el in camera.

      -Vrei sa vorbim?mă întreabă in timp ce se schimba in altceva.

      -Despre?

      -Faza din mașină, ce ai vorbit tu cu Ela, bate apropouri.

      -Să vorbim atunci, spun și mă întind relaxata pe scaunul lui de la birou, apoi ma rotesc, iar el vine și ma oprește, având o față cât se poate de serioasă.

       -Suntem impreuna de 9 luni, stii,îmi zice, iar eu sunt atentă, mă gândeam că o să facem ceva peste 3 luni, îmi spune și astepta sa-mi zic părerea.

          -Mi se pare cam devreme, vreau sa aștept sa fac 18 și sa fim impreuna măcar de un an și jumătate, îl anunț.Sa stiu ca pot avea încredere, ca ma iubești cu adevărat și ca după nu o sa ma lasi.

      -Bine iubire, e corpul tău și tu decizi, am sa aștept pana când o sa vrei și tu, îmi spune înțelegător, dar și putin suparat.

      Pentru mine că urma să fie prima data normal ca era greu și că încă nu mă simteam pregătită, pentru el nu ar fi prima dată din câte mi-a spus.

     Apoi ne-am întins in pat și furtuna era mai mult ca bine venită, așa am adormit și noi puțin.

     


       

   

Băiatul perfect Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum