Aceasta nu va fii o simplă poveste, este o lecție de viață, este începutul și sfârșitul unei vieți pline de iubire și tristețe, nimic nu va mai fii lafel, nimic din ce știam cândva nu mai are sent în aceste momente, sa dat totul peste cap și în acelas timp alte lucruri sau așezat, este ciudat, totul este în ceață, cândva credeam ca toată viata mea este legată de un singur lucru acum totul sa prăbușit, ca un vis frumos care se termină pana la urma și te trezești în abis, nu este ușor, dar trebuie sa îmbrățișez acest sfârșit.
Va fii ciudat, va fii urât, defapt, absolut îngrozitor, dar totul va trece, vei crede ca trece și ca ai uitat, nu, nu va fii cazul, nu vei uita, nu va mai fii nimic lafel după, ai dat totul, ai stors din tine fiecare sentiment pe care credeai că-l mai ai, acum ești secat de puteri, de sentimente, de viață, în curând vei avea dinou puterea sa trăiești, dar vei trai doar în minciună, în minciuna "totul va fii bine" prostii, nu este nimic bine, trec zile, trec săptămâni, lunii, ani, nimic, acelas obicei îl ai, sa te minți ca totul este bine, oare când vei obosi și vei urla din toate puterile ca te doare, te doare atât de tare încât oricine va simți durerea ta, suferința ta și totuși nu le va păsa, nimănui nu-i pasa, vei auzi ca esti un copil, ca nu se așteptau de la tine, dar nimeni nu a știu ca tu defapt erai cu un picior în groapă în momentele în care poate erai TU sufletul petreceri, te transformai singur într-un clovn, făceai toți oameni sa râdă, sa se simtă bine, sa fie fericiți, dar tu erai defapt doar un actor bine instruit, știai și ști încă sa te prefaci, nu se știe cât vei mai suporta, dar încă o faci.
Asta sa întâmplă cu mine, am trăit tot ce am putut trăi, am zis ca am lumea la picioare, totul era atât de minunat, dar când colo doar eu credeam asta, credeam ca ne iubim și ca totul este roz, defapt era un gri care bătea spre negru, nu am observat, sau nu am vrut sa observ, visam cu ochii deschiși, visam doar la noi, doar la tine, erai universul meu și încă ești, da știu, cum pot sa mai zic asa ceva, dar încă pot, încă sper ca sunt într-un coșmar din care nu m-am trezit si cand ma voi trezi vei fii acolo sa ma îmbrățișezi și să-mi spui ca totul va fii bine, ca esti lângă mine, nu se va întâmpla, tu ai plecat și bun plecat vei rămâne, ai luat cu tine tot ce am însemnat eu, ai lăsat în urma ta doar cicatrici pe care doar tu le vei putea vindeca, dar va fii imposibil, tu nu mai exiști, ai fost un vis frumos, ai fost o poveste de dragoste, un basm, iar acum ești ce-l mai mare coșmar al meu, un coșmar care ma bântuie și nu la propriu doar în capul meu, sunt bolnava, mai îmbolnăvit, ai fost ca un virus, ai apărut când nu ma așteptam, nu te-am vrut, asa am crezut, pana când mai prins în ghiarele tale, ușor ușor te-am acceptat și te-am primit în sufletul meu, nu ți-a fost de ajuns, ai vrut totul, ai vrut sa fiu a ta și am fost, ai vrut sa te iubesc, te-am iubit, ai vrut sa fii totul pentru mine, ai fost, până când ai ales să îmi devii propriul univers, ai fost, ești și vei rămâne, dar tu te-ai plictisit, ai ales să te îndepărtezi, ai făcut-o, ai ales sa nu ma mai iubești, ai reușit, ai ales sa pleci și ai făcut-o, mai lăsat în urma și mi-ai distrus întregul univers, mai lăsat ca o umbră fără stăpân, nu am mai știu cu-i aparțin, tu erai totul, iar acum nu mai am nimic.
