El Diablo

Capitolul cinci: „O târfă oarecare"

  

                                                                            Capitolul cinci

                                                                           „O târfă oarecare"

          Zâmbesc ștrengar și mă bucur de efectul pe care-l am asupra acesteia, deși încă nu sunt sigur dacă o sperii sau nu, însă sunt sigur de un singurul lucru: că o intimidez, ceea ce mă face să mă simt mai sigur pe mine, decât eram deja. Mă depărtez ușor, aceasta expirând zgomotos, de parcă și-a ținut respirația până acum.

        Îmi aruncă o privire furioasă și-și trage mai bine sacoul negru pe ea, ca mai apoi să-mi împingă mâna de pe piciorul ei. Îmi trec limba peste buze și privesc spre drum, tăcut, nebăgând-o în seama tot restul drumului.

        Nu știu sigur ce voi face, nu mă așteptam ca în excursia mea să o întâlnesc pe cea mai atrăgatoare femeie, dar și pe cea care poate să-mi pună capac. Job-ul meu actual implică tot ce ține de încălcare legilor stupide, pe care guvernul le impune, iar a ei e să respecte și să bage în închisoare fiecare derbedeu care le încalcă. Suntem atât de opuși, însă sunt atât de atras de ea, de parcă Yael ar avea ce celelalte femei nu au, ceva ce mă intrigă mult.

       Mașina se oprește, zâmbetul meu lărgindu-se cu cât observ mai bine agitația din jurul meu, aceasta atmosferă fiind preferata mea. Axel îmi aruncă o privire întrebătoarea, probabil întrebându-mă subtil care-i treaba cu fata, de parcă nu ar fi obișnuit să mă vadă cu una. Îmi concentrez atenția pe Yael și o surprind deja analizându-mă, zâmbetul meu transformându-se instant într-un rânjet. Ies din mașină și mă dau la o parte pentru a o lăsa să iasă din mașină. Polițista iese rapid din mașină și părăsește sacoul acolo, acum majoritatea masculilor privindu-i și sorbindu-i formele apetisante.

        Alexander îmi face un semn scurt cu capul spre intrarea în club, așa că-mi pun mâna pe talia polițistei, zâmbindu-i inocent, în timp ce o ghidez spre intrare. Yael se lipește de trupul meu și-mi zâmbește ca un drăcușor, și începe să-și muște buza inferioară. Polițista începe un joc murdar și nu cred că eu sunt persoana potrivită cu care să facă asta.

       Intrăm în club, muzica ritmată invadându-mi urechile și oameni transpirați și dornici de distracție se lovesc de trupul meu. Zâmbesc cu gura până la urechi și merg alături de Yael în urma lui Alexander, care ne conduce, mai mult ca sigur, într-un separeu.

      Ajunși la destinație mă trântesc pe primul fotoliu care-mi iese în cale, total obosit de ziua incitantă pe care am avut-o. Yael se așază fix în capătul celelalt și mă privește cu zâmbetul pe buze. Ignor prezența ei, pentru moment, și mă concentrez pe Alexander care se pregătește să vorbească cu chelnerița.

        Mă relaxez și-mi las corpul să se prelingă mai bine pe fotoliu, oboseala citindu-se chiar și pe fața mea. Arunc încă o privire prin separeu şi o observ pe Yael ridicându-se în picioare şi porneşte, etalându-şi formele, spre ringul de dans din centrul clubului. Îmi muşc frenetic buza, privind spre rindul de dans, unde nemernica de Yael începe să-şi unduiască şoldurile lasciv, dansând cu una din fetele din bandă, iar după felul în care-mi aruncă privi mă simt de parcă ar vrea să fiu acolo lângă ea, să o simt. Ai naibii poliţistă! Tind să cred că vrea să mă seducă, însă nimeni nu ştie că El Diablo nu poate fi sedus, ci doar el să seducă.

        Îmi revin la realitate, de îndată ce chelneriţa se postează în faţa mea, limtându-mi accesul către ringul de dans şi ne serveşte băuturile comandate. Iau paharul între degete şi îl duc spre buze, sorbind în final din lichidul maroniu. Îmi strâng buzele într-o linie, simţind fierbânţiala ce mi-o oferă alcoolul şi arunci din nou o privire spre ring. Yael continuă să-şi mişte şoldurile ca o profesionistă, aşa că dau paharul pe gât şi mă ridic în picioare, îmi desfac nasturele de la cămașă şi pornesc ţintă spre nemernica care zici că dinadins îşi mişcă corpul.