The Secret (Dragoste Invincibilă Volum 2)

Cap. 27 Aby

        Cum s-au terminat cursurile am ieșit cu Eve și Shelley la pizzeria noastră.  Zayn nu a mai dat niciun semn cum ca ar fi sau nu la cursuri asa ca decid sa nu-l sun sau să-i dau mesaj. Nu vreau să-l deranjez.

      - E bună pizza de aici. ne spune Eve în timp ce mușcă cu poftă dintr-o poza vegetariană.

      - Da, e locul nostru. Mereu venim după ore aici. Fie pizza fie cafea sau suc. indic spre burtă. Sunt bune.

       - Putem pleca? Pe mine ma așteaptă Bred. ne spune Shelley în timp ce-și aranjează geanta și lucrurile din ea.

        - Sigur, cred ca Zayn a turbat. Mi-am închis telefonul, nu am vrut sa ne deranjeze. Nici nu știu dacă a fost la cursuri azi. recunosc cu un strop de tristețe și gelozie im glas doar ca geologie nu pot sa înțeleg de ce, poate faptul ca nu știu unde e.

        - Pai atunci, sa plecăm. spune și Eve și se ridică de pe scaun. Fac eu cinste. spune și se duce către un chelner sa plătească, nu-mi convine să-mi plătească consumația având în vedere ca am băgat în mine mult, bebe vrea mâncare, multă mâncare.

        - Eve are mașina ei? ma întreabă de parcă nu a venit în spatele nostru aici.

        - Tu ce crezi? râd eu când Eve se întoarce la noi.

        -  Eu plec, mi-a făcut placere. spune și ne ia pe rând în brațe după care pleacă spre mașina ei.

       - E drăguță. îmi spune Shelley de parcă nu as știi asta, e prea drăguță dar eu nu-mi fac griji, e sora lui Zayn.

       - Știu, și tocmai asta ma enervează. Oricum, hai în mașină. Vreau sa ajung acasă și sa ma culc, sunt foarte obosită.  îi zic și-mi scot cheile din buzunar și ma îndrept spre mașină.

      - Te-a obosit Zayn aseară. râde și pot sa jur că a instalat camere în casă.

     - Ce?! Nu! Doar... Am obosit, bine? ma înroșesc, mereu pățesc asta când cineva îmi face ceva asemănător, nu e corect.

      - Bine, bine.  Cum e micuțul? Te simți bine?  ma întreabă când se urcă în mașină alături de mine.

      - Da, el e bine și eu ma simt bine. Mi-a făcut mici probleme dar ma simt mai bine. Am doar grețuri, mai târziu sper sa scap de ele dacă nu va fi nevoie sa ma obișnuiesc ca am am 7 luni de chin. îi spun și pornesc motorul, plecând încet, pentru prima oară.

         - Chin, chin, dar o sa aveți un bebeluș. O ființă mică, drăgălașa de care o sa aveți grija. Realizezi? Eu dacă rămân gravidă as fi cea mai fericită mamă. Oricum dacă rămân ma aleargă mama cu mătura prin tot orașul. râde ea și eu ma alătur ei.

       - Asta cred că-mi făcea și mie în urmă cu 3 luni. îi spun și ma cutremur la gândul ca în urmă cu 3 luni nici nu aflasem de Zayn sau aflasem, dar  nuu cred, în urmă cu 3 luni totul mergea bine, învățam și eram cu Nathan, cred.

       -  Cred. râde și-mi dau seama ca se refera la faptul ca mama e mai conservatoare, era.

        - Ce repede trece timpul. îi spun când parchez în fața blocului.

       - Da... Ne mai vedem. Te pup și sa sa ai grija de tine și micuț. spune și iese din mașină după ce spun și eu un la fel.

        Drumul spre casa nu mi se mai pare atât de lung, poate din cauza faptului ca ma tot gândesc la lucruri pentru bebeluși și la faptul ca va trebui sa merg curând la un doctor pentru o radiografie sau ceva.

      Acasă mașina lui Zayn nu e. Cred ca întârzie mai mult decât credeam sau speram. Când intru e o dezordine de ne  imaginat. E nervos sau era.

       În cameră nu este nimic schimbat. Ma gândesc la un moment dat să-i sun părinții dar știu ca nu prea da pe la ei și numărul lui Eve nu cred că-l are. Oricum ea a fost cu noi azi deci nu are habar de Zayn.

                       *     *     *

       După aproximativ o ora, ușa de la întrare se aude și bănuiesc ca știu cine e. Cobor jos și-l vad în prag cu ochii ațintiți spre mine.

         Am întârziat puțin dar a început Exatlon. No hate me.

      Sper sa va placă! ❤️
      Va pup și va iubesc! ❤️
            I love you! ❤️