Trecuse o lună de când aflasem de nenorocitul de pariu pe care Loren și Lucas l-au pus. O lună în care Lucas m-a ignorat total. M-am împăcat cu Loren, pentru că mi-a povestit cum a fost totul de fapt, dar Lucas nu mi-a spus nici măcar un cuvânt de atunci. E ciudat, pentru că puteam să jur că îi pasă, dar era totul doar în mintea mea. Între timp Nicolas și Lucas au devenit prieteni foarte buni, sunt mai mereu împreună. L-am întrebat o dată pe Nicolas dacă Lucas a spus ceva de mine, dar a spus că nici măcar nu mi-a pomenit numele. Acum mă aflu în clasă, la ora de matematică și nu mă pot concentra. Lucas stă lângă mine, dar nici măcar nu mă observă. Se poartă cu mine de parcă aș fi o fantomă. Măcar acum știu ce însemn pentru el...
- Faceți exercițiul cu colegul de bancă și când terminați puteți pleca acasă. Era ultima noastră oră pe ziua de azi, deci profesora a cedat la rugămințile colegilor și ne lasă să plecăm acasă, dar doar după ce facem un exercițiu.
- Doamna profesoară?
- Da, Lucas?
- Pot să mă mut lângă Josh, stă singur în bancă și cred am putea lucra împreună. Sabrina e olimpică la matematică, deci nu cred că are nevoie de ajutorul meu.
- Bună idee, poți să te muți. Mă bucur că există măcar o persoană în clasa asta căruia îi pasă de cei din jur.
Lucas și-a luat lucrurile și s-a mutat lângă Josh. Nu înțeleg, eu ar trebui să fiu supărată pe el, nu el pe mine. Ahh...mă enerveză. Vreau să nu mai fie supărat pe mine, vreau să vină la mine, să îmi vorbească, să râdă, să mă strângă în brațe cum a făcut-o în acea seară, să ne certăm, să se bage în lucrurile mele, să mă sărute... Nu credeam că voi ajunge vreodată în punctul în care să îmi fie dor de el.
***
Nu mai pot, înnebunesc, trebuie să fac ceva.
- Loren, uită-te tu mai departe la film, eu trebuie să rezolv ceva.
Nici nu am mai așteptat răspunsul Lorenei că am luat repede geaca de blugi din cuier și am ieșit pe ușă. Vreau să știu motivul pentru care e supărat pe mine. Vreau să știu ce am făcut. Dacă el crede că se poate juca cu mine se înșeală. Am ajuns în fața casei lui Lucas după cinci minute de mers și am sunat la sonerie. În fața ușii a apărut Lucas cu părul lui creț aranjat intr-un mod foarte rebel. Era îmbrăcat în pantaloni de trening și un maieu larg. Arată foarte bine, ca de obicei.
- Te pot ajuta cu ce-
Nu a terminat ce avea de spus pentru că palma mea a făcut cunoștință cu obrazul lui.
- Au! Pentru ce a fost asta?
- Asta a fost pentru pariul pe care l-ai făcut, pentru că m-ai făcut să cred că țin la tine, pentru că ești supărat pe mine când eu ar trebui să fiu supărată. Nici nu mai sunt supărată pe tine pentru pariul ăla stupid, sunt supărată pentru că m-ai făcut să cred că ți la mine.
- Credeam că nu mai vine ziua asta. Nici nu știi cât de greu mi-a fost să stau o lună de zile cu tine în bancă, să nu pot să vorbesc cu tine, să nu pot să te fac să râzi... Nu sunt supărat pe tine, dar știam că nu o să mă ierți pentru pariul ăla pe care îl regret din momentul în care te-am forțat să mă săruți. Știam că singura cale să mă ierți este să te las pe tine să vii la mine, știam că dacă merg eu la tine nu mă vei asculta. Și acum uită-te aici, pentru mine asta înseamnă mai mult decât orice, mi-ai dovedit cât de mult îți pasă.
- Nu, ai înțeles greșit. Sunt aici pentru că îmi e dor de prietenia noastră, între noi nu poate fi mai mult decât o prietenie.
- Nu poți nega că nu ai simțit nimic atunci când m-ai sărutat. Cum ai spus și tu, nu ai sărutat pe nimeni și totuși m-ai sărutat pe mine. Acesta a fost un gest de prietenie? Atunci când ai aflat de pariu ai plâns pentru că îți era frică că tot ce era între noi face parte din pariu, nu pentru că te-am trădat.
Nu știam ce să mai spun, avea dreptate... Chiar îmi era frică că tot ce era între noi era doar în capul meu.
- Pot să întru? E foarte frig afară și sunt răcită.
- Desigur. L-am urmat pe Lucas și am intrat în casă. Am simțit un miros plăcut ce venea din spre bucatarie și un zâmbet uriaș a apărut pe fața mea. Lucas a observat zambetul meu uriaș de pe fața, m-a luat de mână și a fugit cu mine spre bucătărie. Lucas m-a așezat pe un scaun și el s-a așezat în spatele tejghelei.
- Câte clatite dorește prințesa?
- Multe. Am inceput să râdem și puteam să simt cum un gol din sufletul meu s-a umplut. Simplul fapt că îl aud pe el râzând mă face să mă simt fericită. Simt că sunt cea mai puternică atunci când îl fac să râdă sau să zâmbească.
- Îmi era foarte dor să te aud râzând.
- Și mie imi era dor să râd. Ești singură persoană care mă face să râd și să zâmbeasc.
- Hai, gata cu atâta vorbă și dă-mi clătitele alea. Lucas s-a îndreptat râzând cu farfuria lângă mine și s-a așezat pe scaunul de lângă mine.
- De ce sunt două lingurițe în borcanul de Nuttela?
- Doar nu credeai că voi rata ocazia de a mânca clatite cu Nuttela cu cea mai frumoasă fată din lume.
- Hai termină cu vrajeala, recunoaște că ești un fomist. E ok, rămâne secretul nostru.
- Ești imposibilă.
- Mi s-a mai spus. Acum taci și lasă-mă să îmi savurez clătitele. În sfârșit Lucas a tăcut și a început amândoi să mâncăm în liniste.
- Mhmmm! Mama ta e o bucătăreasă foarte bună.
- Cine a spus că mama le-a făcut?
Mamă e plecată mai mereu, așa că am fost nevoit să învăț să gătesc.
- Atunci îți mulțumesc pentru aceste clătite gustoase.
- Hmm...nu îmi place așa. Nu ai un alt mod prin care să îmi mulțumești?
M-am apropiat de el și am văzut zambetul lui satisfăcut apărându-i pe făța. L-am pupat repede pe obraz și am șoptit un "mulțumesc". Doar nu credea că îl sărut.
- Serios? Am așteptat o lună pentru un pupic pe obraz?
- Asta meriți dacă m-ai ignorat o lună de zile. Hai mai aproape să îți spun la ureche ce poți face ca să te iert. Și-a dat ochii peste cap și s-a apropiat de mine. S-a apropiat cu erechea de gura mea așteptând să îi spun ceva, dar am făcut altceva. I-am luat fața în mâine și l-am sărută, pentru câteva secunde fețele noastre au rămas lipite intr-un sărut pe care îl așteptam amândoi de prea mult timp. Era atât de plăcut să îi simt din nou buzele. Ne-am despărțit din sărut și am văzut pe fața lui Lucas un zâmbet, nu îl văd zâmbind mai de loc și mă bucur că am puterea să îl fac să zâmbească.
- Nu te uita așa la mine, aveai ciocolată pe buze și am vrut să te curăț.
- Dacă mă uit mai bune cred că tu încă mai ai ciocolată pe gură. Mă ocup eu de asta. Am început să râd în timp ce Lucas s-a apropiat de mine și mi-a oferit un alt sărut, de data aceasta unul mai lung.
- Buzele tale sunt mult mai gustoase decât îmi amintesc.
- Hai să nu transformăm asta în ceva foarte siropos și scârbos. Și mie mi-a fost dor să te sărut, dar acum trebuie să plec.
***
Am fost trezită din somnul meu dulce de alarma telefonului. Trebuia să îmi dau seama că e doar un vis, dar tot vreau să aflu de ce e supărat pe mine. Visul acesta m-a făcut să realizez că țin la el și nu o să îl las, nu o să îl las și pe el să plece. Am făcut multe greșeli, am lăsat oamenii importanți să plece din viața mea și eu doar am stat și am privit. De data aceasta va fi altfel, de data aceasta nu voi renunța. După ce mi-am limpezit puțin gândurile, am decis să fac un duș. Am făcut și dușul și acum mă aflu în fața dulapului gândindu-mă ce ar trebui să port. De obicei port haine plictisitoare, mereu port blugi și un hanorac. Azi voi schimba asta. Am ieșit din camera mea și m-am îndreptat spre camera mamei mele. Are o cameră așa de mare că m-aș putea pierde în ea, iar șifonierul ei e cât camera mea. Perfect, voi lua câteva haine de la ea, nu va observa. Mama mea e genul de mamă care se îmbracă bine și e mereu pusă pe distrați. Am luat câteva haine care mi-au plăcut și m-am îndreptat spre camera mea. Plănuiesc să merg după liceu cu Loren la mall să îmi reînoiesc garderoba. Loren cred că va leșina de fericire, însfârșit voi fii "șoarecele ei de laborator", așteaptă asta de foarte mult timp. Vreau o schimbare, nu vreau să mai fiu plictisitoare, știu sunt frumoasă, sunt conștientă de asta, dar vreau să fac ceva să îmi evidențiez frumusețea. Am luat hainele mamei mele și am inceput să mă pregătesc. Am folosit și puțin machiaj, iar la final arătam diferită, îmi plăcea.
***
Orele se terminaseră și acum mă aflam în mașina lui Nicolas. El s-a oferit să ne ducă pe mine și pe Loren la mall. Prietena mea era așezată lângă mine pe bancheta din spate și îi puteam citi extazul de pe chipul ei frumos. Am coborât amândouă din mașina lui Nicolas, ne-am luat rămas bun și ne-am îndreptat spre mall. Simțeam un gol în stomac, urma să fac o schimbare mare în viața mea. I-am povestit Lorenei azi la prânz visul meu cu Lucas și m-a sfătuit să fac ceva să nu îl pierd. Începeam să îmi fac tot felul de scenarii în cap. Am fost trezită la realitate de prietena mea.
- Uite, am ajuns la salon. O să te las pe mâna fetelor, crede-mă, sunt excelente și fac o treabă super bună. Eu merg să cumpăr niște haine pentru tine între timp.
-Ok... Am spus cu jumătate de glas. Eram speriată, nu știam la ce să mă aștept.
***
După aproape 2 ore, mă priveam în oglindă și îmi plăcea ce vedeam. Fetele chiar au făcut o treabă bună. Părul meu blond închis a căpătat niște nuanțe de blond deschis, lucru care îmi punea și mai mult în evidență ochii mei albaștri. Unghiile mele erau acum vopsite cu un crem frumos. Imi plăcea, nu era strident, era simplu, dar frumos. Simțeam că mă caracterizează. Am mai stat vreo 10 minute să vorbesc cu fetele de acolo pentru câteva sfaturi de întreținere a părului. Am plătit și acum eram gata să merg în căutarea prietenei mele. Mă îndreptam spre Starbucks să îmi iau o băutură până se gândea Loren să își facă apariția. Mi-a spus să o aștept aici și că a găsit niște haine frumoase care îmi vor plăcea. Acum mă aflam în fața vânzătoarei așteptând să îmi înmâneze băuturile, evident i-am luat și Lorenei ceva. Am luat băuturile și căutam cu privirea o masă liberă la care să mă așez. O singură masă era goală. Mă îndreptam spre singura masă liberă care se afla lângă o masă la care erau așezați 2 băieți. Cu cât mă apropiam mai tare cu atât puteam distinge mai ușor chipul lui Lucas, dar nu vedeam chipul celuilalt băiat fiind că era cu spatele la mine.
LOCA'S POV:
Am putut observa cum masa liberă de lângă mine este ocupată de o fată frumoasă, era Sabrina. Ceva era schimbat la ea, era mai frumoasă decât de obicei. Era cu ochii în telefon, probabil aștepta un mesaj de la vreun băiat, am observat că avea 2 băuturi, deci sigur aștepta pe cineva. Am primit un cot de la prietenul meu, Andrew, când acesta a realizat că mă holbam la Sabrina. Am vrut să îi spun ceva, dar în secunda aia a apărut Loren. Deci nu e niciun băiat... am răsuflat ușurat. Nici nu știu de ce eram gelos.
SABRINA'S POV:
O vedeam pe Loren cum se îndrepta spre masa mea cu niște pungi imense. Gândul că după ce plecăm de aici o să mă pună să probez toate alea deja mă epuiza. Am observat cum Loren îmi făcuse un semn să mă uit la masa la care era Lucas. Credea că nu l-am văzut...evident că l-am văzut, dar tot nu pot să îmi dau seama cu cine se află la masă. Scaunul băiatului era așezat cu spatele la masa noastră. Loren a ocupat scaunul care se afla în fața mea. Știa că nu poate vorbi cu voce tare despre Lucas fiind că ne-ar fi auzit. Blonda și-a scos telefonul și a început să tasteze, imediat telefonul meu a bipăit, semn că am primit un mesaj. Era un mesaj de la Loren: "Asta este șansa ta, nu o rata!". După ce am citit mesajul m-am uitat la ea speriată și confuză, nu știam ce să fac... Lucas era cu fața spre mine și încerca să își dea seama ce se întâmplă. Prietena mea s-a ridicat m-a luat de mână și m-am trezit în fața mesei lui Lucas. Acum puteam vedea fața acelui tip. Nu era nimeni altul decât Andrew. Mi-am dat ochii peste cap când am dat de privirea lui și mi-am îndreptat atenția spre Lucas.
-Bună, Lucas... se puteau vedea emoțiile mele foarte clar.
-Bună, Sabrina...
-Sunt și eu aici! L-am auzit pe Andrew cum încerca să atragă atenția. Am auzit-o pe Loren cum mi-a șoptit la ureche "Mă ocup eu de el". Am răsuflat ușurată și am văzut-o pe prietena mea cum ia șoptit ceva lui Andrew, iar în momentul ăla a plecat cu Loren la masa la care eram așezată acum 2 minute cu amica mea.
***
Trecuseră 5 minute și Lucas nici nu vorbea cu mine, era preocupat de băutură lui. Telefonul mi-a vibrat și a lăsat la iveală numele Lorenei pe ecran. Era un mesaj: "Spune ceva, nu sta acolo ca o proastă.". Am urmat sfatul prietenei mele și am spus primul lucru care mi-a venit în gând.
-Ți-ai făcut proiectul la chimie? Bravo, Sabrina acum o să pari și mai ciudată. Băiatul din fața mea nu a dat nicio importanță cuvintelor mele, continuă să tasteze pe telefonul lui. Am luat și eu telefonul în mână și am tastat rapid un mesaj cu destinația Lorenei: "Asta nu o să funcționeze". Începusem să îmi pierd speranța. Am observat că Loren șușotea ceva cu Andrew, iar după câteva secunde s-au ridicat cu bagajele și au plecat. Eram foarte confuză. Pe Lucas nu părea să îl intereseze. Am mai stat așa 5 minute până am primit din nou un mesaj. Am citit mesajul cu voce tare: "Hai repede la mașina lui Andrew, am nevoie urgentă de tine". În acel moment Lucas mi-a arătat telefonul lui care avea un mesaj de la Andrew: "Hai repede la mașina mea, am nevoie urgentă de tine.". Ne-am ridicat amândoi și ne-am îndreptat spre parcare. Am ajuns la mașină în 5 minute, dar nu era nimeni. Am decis să intrăm înăuntru fiind că așteptam în picioare deja de 10 minute. După 2 minute după ce am intrat în mașină, am auzit cum mașina a fost blocată cu cheia. La geamul mașinii se aflau cei 2 mainuțoi care ne-au păcălit. Telefonul meu și al lui Lucas au vibrat în același timp. Am văzut pe ecranul telefonului scris: "O sa ieșit de aici când o să discutați și o să rezolvați asta. De voi depinde cât va dura asta. Ne întoarcem peste o oră." M-am uitat panicată la Lucas, dar acesta nu schița nicio emoție.
***
Au trecut 20 de minute și Lucas încă nu a spus nimic. Am decis să încerc din nou să încep conversația.
-Știi...Loren mi-a povestit despre pariu.. În continuare nu schița nicio emoție, așa că am decis să continui. Știu că nu a fost vina ta și îmi pare rău că am reacționat așa, trebuia să te las să îmi explici. Tu doar voiai să intri în grupul meu de prieteni...Loren ține prea mult la mine și mă cunoaște foarte bine. Știa că ești un fuck boy și că tu crezi că poți avea orice fată vrei... Ea știe cât de distanta sunt eu cu băieții așa că voia să îți de-a o lecție să vezi că nu poți avea orice fată. Te-a provocat să mă cucerești pentru că știa că nu avea cum să o faci. În acea seară când am aflat de pariu, te-am mințit...După sărutul nostru nu am putut să dorm așa că am luat o foaie și am început să desenez, știam că asta mă va ajuta să îmi iau gândul de la sărut. Fără să realizez am sfârșit prin ați face portretul. Nu desenez de obicei portrete, era doar o acoperire. În seara aia când am plâns m-ai luat în brațe și am văzut o parte a ta pe care nu o mai văzusem până atunci. Îți păsa, de aceea voiai să rupi pariul cu Loren, nu voiai să mă rănești. Ieri am avut un vis cu tine și eram amândoi, fericiți, iar atunci mi-am dat seama că nu pot să te pierd. Ultima parte am spus-o atât de repede încât nu mai aveam aer. Așteptam reacția lui Lucas, dar nimic. Mi-am lăsat capul în jos, iar atunci am simțit 2 mâini calde care mi-au ridicat capul. M-am uitat în ochii lui și pentru o secundă mă pierdusem.
-Vorbești prea mult. Nu am apucat să răspund că Lucas și-a apropiat fața de a mea și am primit acel sărut pe care îl așteptam de atât timp. Am simțiți cum zâmbea în timpul sărutul. Când m-am desprins din sărut am vrut să spun ceva, dar am auzit un bătut în geam și am auzit vocea enervantă a lui Andrew.
- Gata, Romeo? Ai reușit să o cucerești pe Julieta? Mi-am dat ochii peste cap și i-am luat-o lui Lucas înainte.
- Știi, în ultimul timp mi se pare că ești chiar mai enervat decât sora ta minunată Kira.
- Scumpo, dacă nu eram eu, tu nu îl sărutai acum pe Romeo aici de față.
- Bine punctat, dar te sfătuiesc ceva. Dacă vrei să mai ai moștenitori, ai face bine să nu îi spui Kirei, o cunoști, știi ce e în stare să îți facă. Mi-am întors fața spre Lucas și am văzut că se abținea să nu râdă. Am realizat că prietena mea nu era cu Andrew și am început să o caut cu privirea.
- Dacă o cauți pe , mi-a spus să îți transmit că va trebui Lucas să te ducă acasă fiind că ea a plecat cu Nicolas și hainele tale le-am băgat eu deja în portbagajul lui Lucas.
- Cum- Lucas nu a apucat să spună ce avea de spus că a fost întrerupt de Andrew.
-Știi atunci când erai ocupat să te holbezi la Julieta? Lucas s-a înroșit și a dat din cap. Atunci ți-am luat cheile de la mașină. Am plănuit asta cu Loren după ce Sabrina ia spus despre visul ei și că vrea să facă ceva să împăcați. Porumbeilor, acum dacă nu văsupărați, eu am treabă și am nevoie de mașină. Am coborât din mașină alături de Lucas, în timp ce Andrew îi înmâna cheile, mi-am luat telefonul și i-am tasta prietenei mele un "Mulțumesc".
***
- Uite ursul pe care ți-l doreai. Cu zâmbetul pe buze Lucas mi-a înmânat ursulețul câștigat la unul dintre aceste jocuri specifice parcurilor de distracție.
- Mulțumesc!
- Te-ai distrat?
- Da.
- Vezi, am avut o idee bună cu parcul.
- Bine, domnule Modestie, ce propuneri mai aveți? Am început amândoi să râdem, iar Lucas m-a luat de mână.
- Îmi acceptați propunerea de a merge să luăm masă? Am aprobat din cap și am început să râd. Lucas s-a apropiat de urechia mea și mi-a șoptit "Sunt un fomist, dar vreau să rămână secretul nostru". Am chicotit și ne-am continuat drumul spre mașină.
***
Ne aflam în fața casei mele. Lucas m-a adus acasă după ce am mâncat. Afara era întuneric și puteam observat stelele care strălucea pe cer.
- Sabrina, mai am o ultimă propunere pentru tine. Am chicotit și după i-am zâmbit în semn de aprobare. M-a luat de mâini și s-a uitat în ochii mei. Ochii lui erau atât de calzi și de limpezi.
- Sabrina, ai vrea să fi iubita mea? Pentru câteva momente m-am blocat, nu știam ce să răspund.
- Eu...Eu nu pot... Nu am mai așteptat răspunsul lui că am fugit în casă fără să îi dau vreo explicație.
***
Trecuse o săptămână de când eu l-am refuzat pe Lucas. Nu am mai vorbit cu el de atunci, nu vreau să mă atașez mai mult de el. Este mult prea periculos pentru el. Am nevoie de el în viața. Eram la cantină, stăteam la masă cu Loren și Nicolas. Încercam să îmi savurez mâncarea, dar eram preocupată de povestea asta cu Nicolas. Nu pot să mi-l scot din cap... Am fost întreruptă din gândurile mele de Loren.
- Ai de gând să mănânci sau încă nu ți-a trecut drama cu Lucas?
LOCA'S POV:
Eram cu Andrew lângă mine când am intrat în cantină.
- Frate, uite, sunt atâtea tipe în școala asta și tu suferi după înțepata aia de Sabrina. Și-a dat ochii peste cap, iar eu am dat să spun ceva, dar când mă apropiam de masă Sabrinei mi-am auzit numele rostit, așa că m-am oprit.
- Ai de gând să mănânci sau încă nu ți-a trecut drama cu Lucas?
- Loren, știi bine că țin mult la Lucas, dar nu aș putea să îi fac asta lui Lucas. Dacă ar afla Mark nu ar fi deloc încântat.
Nu am așteptat ca fetele să termine discuția că l-am tras pe Andrew de mânecă afară din cantină.
- Cu ce te mai pot ajuta acum, Romeo?
- Trebuie să aflu cine este acest Mark și ce legătură are el cu asta...
- Știi că te poți baza pe mine. Sabrina e verișoara mea, deci cred că pot afla niște informații destul de important. Andrew mi-a făcut un semn să îl urmez în cantină. Am mers după el, iar în 2 minute mă aflam în fața mesei încare Sabrina mânca sau cel puțin încerca.
- Bună! Putem sta cu voi? Am observat imediat zâmbetul Lorenei la auzirea vocii lui Andrew. Sabrina nu dădea nicio importanță prezenței noastre. Nicolas era foarte preocupat de mâncarea delicioasă care se află în fața lui. Singura care ne-a răspuns cu un "Da" entuziasmat a fost Loren. Andrew s-a așezat lângă Loren, iar eu lângă Sabrina. Am stat așa câteva minute până am decis să încep eu conversația.
- În weekend ul acesta sunt singur acasă și vreau să dau o petrecere la care sunteți cu toții invitați. Nu vom fi decât noi, vreau să petrec cu amicii mei. Am afișat cel mai larg zâmbet al meu și așteptam să văd ce raspuns primesc. După ce am terminat ce aveam de spus am văzut cum 6 ochii se uitau entuziasmați la mine. Loren, Andrew și Nicolas abea așteptau această petrecere amicală. Singura de la care nu am primit niciun răspuns era Sabrina. M-am uitat la Andrew implorând-ul din priviri să mă ajute.
- Sabrina, tu nu vrei să vii? Fata din stanga mea nici nu și-a ridicat privirea din telefonul ei pe care îl butona de când am venit aici. Am văzut pe ecranul ei afișat un mesaj: "Abia aștept să te văd, mi-e foarte dor de tine! Te iubesc, scumpa mea!❤". Mesajul era de la un anume Mark, presupun că e acel Mark de care vorbea ea. Și-a ridicat pentru o secundă capul din telefon și a zis un "Nu" sec și dezinteresată. Am observat cum a primit un alt mesaj de la acel Mark: "Ne vedem mâine la ora 3 în parcul de lângă mall.". Sabrina a tasta repede ceva după care a lăsat telefonul din mână. Acum toată atenția fetei era concentrată asupra lui Andrew.
- Credeam că mă cunoști mai bine de atât, Andrew. Nici nu trebuia să mă întrebi, știi bine că nu ratez nicio petrecere alături de Loren și Nicolas, mai ales cele in pijamale. Sabrina a schițat un zâmbet larg și am auzit cum au început toți 3 să râd. Eu și Andrew ne uitam nedumeriți unul la altul.
- Ne vedem mâine la mine acasă la ora 7.
***
Era oră 2:30 și încă mă rugam de Andrew să vină cu mine să văd cine este acest Mark cu care se întâlnește Sabrina.
- Promit că nu durează mult și după ne întoarcem și ne distrăm la petrecere. Te roooooog!
- O, doamne, nu mai fă așa că mi se face milă de tine. Hai să mergem, până nu apare acest Mark.
***
Am lăsat mașina parcată în parcare și am pornit spre parc împreună cu Andrew. Cum am intrat în parc am putut observa siluata slabă a Sabrinei care era pe o bancă cu spatele la noi. Ne-am oprit din mers și ne-am ascuns după un copac mare, ce noroc avem noi cu acest copac. După 5 minute un domn de vreo 40 de ani, cu părul blond, ochii albaștri și destul de înalt și-a făcut apariția. Oare el este? Am primit confirmarea la întrebarea mea când acesta s-a apropiat de Sabrina și a strâns-o în brațe. Andrew era așezat pe jos, la poala copacului cu telefonul în mână.
- A venit Mark. Nu știam că Sabrinei îi plac bărbații mai trecuți prin viață. Tipul ăsta pare să aibă vreo 40 de ani.
- Lasă-mă să văd.
M-am dat la o parte și l-am lăsat pe Andrew să îi privească pe cei doi care erau în picioare și păreau fericiți. I-am observat expresia furioasă a lui Andrew.
- Ce caută el aici?
Nu am apucat să spun nimic că Andrew s-a repezit spre cei 2. Am început să merg după el, să încerc să îl opresc. Se mișca atât de repede și era atât de furios. Oare cine este acest Mark?
***
Voi cine credeți că este acest Mark?
Scuze că a durat atât de mult să vin cu un nou capitol. O să încep să postez câte un capitol sau 2 pe săptămână. Sper să vă placă💕
