Your little sister? ||

Capitolul 12

Geral p.o.v
Dimineața m-a găsit lucrând.Revizuiam ultimele date din dosare,cu pivire la transporturile de cocaină din estul statului New York.Era afacerea mea și a lui Tayler,pe care o începuserăm când eram încă în liceu.În ciuda neînțelegerilor din ultimul timp ,am decis s-o continuăm,pentru că ies bani frumoși și pentru restul echipei,care ar rămâne pe drumuri, fără vreun loc de muncă.
Munca mă ajuta oarecum,îmi luam gândul de la ea.Cu toate astea aveam sã mã simt mai rău ,căci după ce terminam cu dosarele trebuia să le duc lui Tayler,și aveam s-o văd din nou.Bineînțeles,puteam însărcina pe altcineva cu treaba asta,dar nu mă puteam abține.......Abia așteptam s-o văd.
Mai aveam două dosare ,și munca era încheiată........cel puțin a mea.Era trecut de prânz ,și încă nu mâncasem nimic,deși doica mă chemase la masă.O rugasem să nu mă aștepte,și să mănânce fără mine,dar la cum o cunosc ,mai mult ca sigur nu mă ascultase.
În timp ce citeam câteva coordonate ,mi-a fugit gândul la fratele meu.Fusesem atât de nervos în ultima vreme ,încât îl neglijasem total.Nici nu-mi pot aminti când am vorbit cu el la telefon ultima dată.După plecarea ei,am renunțat la liceu,în mare pentru că deja muncesc și am o situație stabilă.Îmi propusesem să plec o vreme la James,dar asta nu se întâmplase.Eram gata de plecare ,dar m-am gândit mai bine,și mi-am dat seama că nu voi fi în stare să-mi petrec timpul cu el.Preferam să îmi plâng de milă aici,nu acolo,pe capul lui.
Dar ,poate,după nuntă,o să mă detașez de tot ce e aici pentru o vreme,și o să plec la fratele meu.......Poate o să reiau și legătura cu tata.......Poate o să trec peste și o să-mi văd de viața mea ,așa cum face și ea.

Terminasem și ultimul dosar.L-am așezat in teanc,peste celelalte,și am înghițit și ultimul strop de wiskey din paharul de pe birou.M-am ridicat ,și cum începuse să-mi fie foame,am decis să cobor.
Când am deschis ușa salonului,doica stătea pe scaunul ei,la masă.

Eu:-Nici nu te-ai atins de mâncare,nu?

Bătrâna zâmbește,și îmi face semn să mă așez la masă ,lângă ea.

D:-Cum altfel să mă asigur că mănânci?

Zâmbesc,la auzul afirmației ei.Nu apuc să mai deschid gura,căci mâncarea îmi este pusă în farfurie.Trebuie să recunosc,sunt lihnit.......Nu mai stau mult pe gânduri și imediat cum Neli se așază la masă încep să mănânc.

Ashley p.o.v
Stătusem cu ochii pe tavan câteva ore bune. Adormisem spre dimineață, când lumina soarelui deja începea să-mi inunde puțin câte puțin camera.

Când m-am trezit, mai spre  seară observasem un bilețel de hârtie lângă Hope.
Micuța mea prințesă trebuie să fi fost la fel de obosită ca și mine, întru cât a dormit dusă.
Începusem s-o hrănesc pe Hope, când am apucat bilețelul alb. În primă fază nu părea nimic special, ppate era de la Tyler sau Jay..... Poate nu au vrut să mă trezească și au lăsat ăsta aici. Începând să-l citesc, mi-am dat seama că nu avea nici cea mai mică legătură cu ce crezusem eu in primă fază.

,,Mai bine ai spune adevărul de una singură. Ceasul ticăie, Ashley, iar eu te-am  avertizat și înainte.

Tic-tac...... Tic-tac "

Nu cred că asta ar fi o glumă din partea băieților...... Nu s-ar preta la așa ceva.
Cel care încearcă să mă șantajeze întrece măsura cu mult, și în același timp face ca frica să-mi încolțească  în gând.
Am strâns-o pe Hope mai tare la piept, și într-un fel începusem să mă gândesc numai la ce lucruri rele se pot întâmpla. Nu aș putea trăi fără ea, și cred că aș nebunii dacă i s-ar întâmpla ceva. Aveam un presentiment oribil,pe care nu-l puteam alunga. Poate era ceva ce-mi induceam singură.....

Am așezat-o pe Hope lângă mine, când am auzit trei bătăi scurte un ușa, care mai apoi s-a crăpat încet.
Jay se afla acum în camera mea ,și  chiar mă bucuram să-l văd. Se scărpina în cap, și părea total dezorientat. Poate că eu ar fi trebuit să încep, ce ar vrea să fie o conversație.

Eu:-Îmi pare rău!

Doar asta mi-a trecut prin minte, și ţin să cred că asta la băgat și mai tare în ceaţă.

J:-Pentru?

Eu:-Pentru că ai fost nevoit să mă cauţi in jumătate de oraș........

Blondul începe să râd.

J:-Fi serioasă..... Mă bucur că  te-ai întors in siguranță. De fapt, eu trebuie să-mi cer scuze.......

Eu:-Pentru ?întreb la rândul meu râzând.

J:-Nu ar fi trebuit să-l invit și pe el..... Trebuia să ţin cont de ce vrei tu.

După asta a urmat o mică pauză, in care am stat pur și simplu.

J:-Apropo..... Au încăput pregătirile, pentru ceremonie. M-am gândit că ţi-ar plăcea să aibă loc lângă lac.

Îi apreciam intenția dar, eram atât de indecisă.....

Eu:-E perfect lângă lac.

Ne-am zâmbit reciproc, Hope urmându-ne exemplul. Jay s-a așezat lângă ea, și a început să se strâmbe in toate modurile posibile, făcând-o să râdă și mai tare.

Era deja seară, și aveam să profit de faptul că Jay îi distrăgea atenția lui  Hope.

Eu:-Poți să mai stai cu ea încă un sfert de oră?

J:-Sigur!

Am înșfăcat căteva haine și am intrat în baie ,cu gandul de a face dușul la cere renunţasem aseară in defavoarea  somnului.

Ieșisem din baie, 15 minute mai târziu.Jay și Hope erau de negăsit. Poate Jay a luat-o in camera lui..... Asta gândisem în primă fază,deși un ușor sentiment de panică își făcea simțită prezența.
Am ieșit din camera mea, și m-am dus spre camera lui Jay. Când am intrat acolo, însă,nu era nimeni. Deveneam din ce în ce mai paranoică ,și mă gândeam numai la cele mai rele lucruri.
Am verificat camera lui Ty, dar nu erau nici acolo. Tot ce voiam în momentul e față era să-mi ţin copilul în brațe.
M-am întors in camera mea, și am observat un alt bilețel pe pat. L-am apucat cu mâna tremurândă, și am început să-l citesc.

,,Te-am avertizat, Ashley. Cum tu n-ai de gând să rezolvi  problema, și să spui adevărul...... Am decis să preiau fraiele în propriile mâini....... Poate o să fac in sfârșit un lucru corect "

Începusem deja să plâng.Hope și Jay fuseseră răpiți,și asta se întâmplase numai din vina mea.

Tayler p.o.v
Eram în sufragerie,cu Gerald, care venise cu dosarlele acum jumătate de oră. Purtam discuții aprinse cu privire la transportul care trebuia să ruleze săptămână viitoare.Fusesem oarecum întrerupţi de mai multe ori, din cauza unor sunete care se auzeau de sus.

Dupa câteva minute, de la risipirea sunetelor, o văd pe Ashley coborând scările in fugă.

Eu:-Ty... Jay și Hope.....

Se oprește imediat cum ajunge în fața mea și-l vede pe Gerald. Începe să plângă și să-l lovească cu pumnii în piept, în timp ce el o privește uimit.

Eu:-Dobitocule..... Tu ai fost! Tu i-ai luat....... Adu-i înapoi..........Spune-mi unde sunt!Unde e Hope?

O priveam amândoi, total neputincioși,în timp ce  a căzut pur și simplu din picioare.

Eu:-Știam că o să afli....... E fica ta, dar..... Asta nu-ţi dă dreptul s-o duci departe de mama ei........Îmi pare rău...... Îmi pare rău că nu ţi-am spus...... Doar, te implor adu-mi copilul înapoi.....

O priveam amândoi, șocati. Bineînțeles, Gerald era și mai șocat din moment ce aflase că Hope era fica lui. Nu știam  despre ce vorbea Ashley, care încă plângea in fața noastră pe podea. Nici nu cred că aveam să scoatem vreo informație de la ea, cel puțin nu până nu se liniștea.

Îl văd pe Gerald, care se apleacă spre Ash. O ridică și o așează pe canapea,apoi îi oferă unul dintre paharele de apă  de pe masă. Se așază lângă ea și o îmbrățișează.

G:-Nu am luat-o pe Hope......Nici pe Jay. Ashley, o să-ţi aduc fetiță acasă...... Fetița noastră o să se întoarcă acasă teafără și nevătămată..... La fel și Jay.

Observ cum sora mea îl strange mai tare in brațe, și observ cum  el o pupă pe frunte. Eram pregătit să spun ceva, dar  poate împreună găseau soluția de a opri și acest necaz..... Unul dintre multe altele.