Your little sister? ||

Capitolul 18

Jay p.o.v
Ochii lui erau aţintiţi pe drum. Și ai mei erau,la fel. Doar că eu nu eram la fel de concentrat precum el. Nu întelegeam cum încă mai putea conduce.....O făcea de pește șase ore.
Drumul încă era lung, și eram convinși că nu vom ajunge nici mâine, dar totuși continuam să ne deplasăm.

Încă nu înțelegeam ce era în capul meu. Eram în aceași mașină cu inamicul însuși,ba mai mult o expuneam pe Hope pericolului ce avea un singur nume .....Hell.
Chris și Adam Hell. Oamenii care nu încetează să intervină în viețile noastre. Și chiar și așa, aveam încredere în el. Asta mi se părea ciudat..... Poate că eram drogat...... Poate Adam îmi făcuse asta. Sau cel puțin încercam să ma conving singur că asta era cauza.

C:-Vrei să oprim la un hotel? Mai sunt vreo 500 de metri și trecem pe lângă unul.

Eu:-Sigur. Ai nevoie de odihnă.

Și-a mutat privirea înapoi pe drum. Chris chiar avea de gând să îmi salveze viața...... Încă mi se pare un vis, mai mult un coșmar.
O țineam pe Hope în brațe, și nu reușam să mi-o scot pe Ash din minte. Cred că e așa de distrusă......
Dar avea să-și vadă fiica cât de curând. Avea să fie fericită iar, dar ceva îmi dădea impresia că eu nu voi mai fi prin preajmă.... Era un sentiment straniu care îmi dădea târcoale de ceva timp.

Simt cum mașină ia un viraj brusc spre stânga și mă dezmeticesc. Las de-o parte toate ideeile stupide care-mi trec prin cap și redevin atent la drum. Urmează un alt viraj și un altul și un altul până când parcăm mașina în fața unui hotel ponosit.

C:-Asta e singura noastră opțiune.Urmatorul hotel e la 200 de kilometri de aici și nu mai rezist atât la volan.

Eu:-E în regulă..... E doar o noapte, spun privind de sus pana jos cladirea scorojită.

Înaintez împreună cu Chris, care grăbește pasul spre așa zisa recepţie.
Observ cum îi dă bărbatului plinuţ din fața tejghelei o bancnotă de o sută de dolari. Și eu cheltuisem tot atât în benzinărie...... Avusesem norocul de a găsi lapte praf și scutece pentru Hope,pe lângă doua sticle de apa, o punga de chipsuri care fusese devorata de Chris și să nu uit de benzină.
Acesta revine lângă mine fluturând o cheie.

C:-Asta a fost..... Am avut bani de o singură cameră.Nu mai am absolut nimic.

Eu:-Nimic?!?

C:-Bine, nu chiar. Am un card, dar Adam ar putea să urmărească și conturile mele bancare...... Nu ar trebuii sa riscăm.

Știam că avea dreptate.Dar dacă rămâneam fără benzină mâine? Era cu mult mai riscant să rămânem în mijlocul pustietății. Eram la mila sorții, începând din seara asta.

Zgomotul ușii din lemn mă înfioară. Camera era cu mult mai mizerabil decât mă așteptam. Aveam un pat matrimonial ,un televizor mai bătrân decât mine și o oglindă. Mai era o ușă în camera. Probabil baia, sau un dulap.....orice ar fi nu aș vrea să văd.

C:-Tu dormi cu pitica în pat, eu iau podeaua! spune Chris închizând ușa.

Eu:-O să te scoli înțepenit.... Cum o să conduci după?

C:-Ma descurc omule.... Nu e prima dată când dorm pe o podea, crede-mă.

Am încuvinţat din cap. Am așezat-o pe Hope pe mijlocul patului, și am început să pregătesc lapte praf pentru ea, cât timp Chris își pregătea culcușul. Începusem să-l privesc cu alți ochii.....Până la urmă un copil, fie el și nenăscut, poate schimba și cele mai diabolice minți.....

După ce m-am asigurat că micuța mea scumpă nu mai duce lipsă de nimic m-am băgat și eu la somn, lângă ea. Hell aţipise de mai bine de jumătate de oră, și sforăitul lui răsună în toată camera. Trebuia să fie bine odihnit. Mâine aveam de gând să plecăm in zori, în timp ce se făcea schimb de tură la recepție ca să  nu existe riscuri. Mâine speram să fie o nouă zi..... Diferită, și oarecum bună...... Simțeam că trebuia s-o trăiesc din plin, ca pe ultima mea zi....... Ca pe-un  ultim răsărit de soare......

Adam p.o.v
Eu:-Deci? Unde sunt?

X:-D-domnule  sunt la un hotel, e la opt ore de aici......

Eu:-Esti liber!

Dobitoc nerecunsocător! Te-ai aliat cu dușmanul și ți-ai înjunghiat propriul frate pe la spate.... Dar nu-i nimic! O să-ţi dau tot planul peste cap, și  joaca ta de-a bunul samarinean o să se sfârșească.

Apuc cheile de pe raftul din bucătărie și îmi croiesc drum spre ieșirea din casă. Mă urc în mașină și demarez.Trebuia să-l ajung din urmă pe Chris, și trebuia să conduc  toată noaptea că să reușesc.

Ashley p.o.v
Ajunsesem acasă de câteva ore. Tot ce era în jurul meu mă rănea din ce în ce mai mult. Aveam nevoie de copilul meu...... Trebuia să ajung la ea, dar nu am nici cea mai mică idee unde e.
Eram în sufragerie de vreo oră. Eram acolo doar pentru că asta voia Tayler. Eu, Gerald, Sky și el, care încerca să facă un fel de ședință de familie.... Familie care era total incompletă.
Știam că nu-i plăcea ceea ce văzuse. Era indignat, și îl înțelegeam, dar în același timp nu puteam să nu ma gândesc la bărbatul din dreapta mea. Îmi era dor de el. Mereu mi-a fost.

T:-Ashley, mă auzi?

Eu:-Poftim?spun tresărind.

T:-Te-am rugat să-mi aduci telefonul.... Cred că am primit un masaj. Poate are legătură  cu Jay și  Hope.

Dau din cap, și mă ridic de pe canapea. Merg leneș în bucătărie și iau telefonul care se aprinde imediat la atingerea mea.
De cum văd notificarea de pe ecran încep să tremur și simt cum lacrimile încep să-mi curgă pe orbaz. Încep să alerg înapoi spre sufragerie și îmi ridic privirea sprei ceilalți,care s-au ridicat la auzul pașilor mei apăsaţi.

Eu:-E de la Jay!