Cea dintai iubire

Capitolul 22.

I can't explain how paintful it is to wait for something that never comes. NEVER.

Zilele treceau una dupa alta .. Fara nimic interesant. Pentru Jay parca nici nu existam.. Oare a fost o prostie din partea mea sa compar situatia noastra cu faimoasa poveste de dragoste ..? Am incetat sa mai astept.

Ma concentram pe invatat, pe relatia cu Edi care imi era din ce in ce mai apropiat, incat imi devenise indispensabil. Fericirea mea se lega de el, era o raritate in lipsa lui.. Ma molipsea cu zambetul lui si cu vesnica lui buna dispozitie.

Anul parca a trecut in zbor si au inceput pregatirile pentru banchet. Nici nu voiam sa merg.. Sa ascult menele toata seara la maxim de sa imi sparga timpanele, no thank you. Am luat o rochie simpla, turcois in stil vintage. Fata de alte colege care si-au dat silinta pentru machiaj, folosind vreo 2 tone + gene false si tot tacamul, eu am optat pentru ceva simplu pentru ca nu eram obsinuita.. Insa nu imi placea sa fiu machiata. Nu m-am simtit prea bine la inceput.. Parca nu era locul meu acolo. Si nu ma puteam gandi decat la un singur lucru : data din acea zi, 19 iunie. Fix acum un an i-am zis lui Jay ca il plac .. Trecuse un an .. Un an .. Si cuvintele lui inca ma bantuiau. La miezul noptii, am iesit sa vedem artificiile. Toti erau stransi intr-un colt al terasei ca sa le poata vedea mai bine. Eu eram intr-o margine, cand am simtit o mana mare si puternica pe umarul meu.

M-am intors, si mare mi-a fost mirarea sa il vad pe Jay. Avea o privire serioasa pe care nu o mai vazusem niciodata. Era incredibil at de dor imi fusese sa ii vad ochii aceia caprui.. Sa ii aud vocea..

Insa nu am ramas mult in transa. Intelesesem ca voia sa mergem intr-un loc departe sa vorbim.

Inima imi batea cu 200 km/h. Eram agitata si trenuram exact ca acum un an..

"Liz.. Acum un an, cand mi-ai spus ca ma iubesti am fost surprins. Nu ma asteptam, chiar daca era asa evident.. Poate ar fi trebuit sa imi dau singur seama. M-am simtit si vinovat pentru ca nu am realizat ce simti tu pentru mine dar nici nu puteam sa iti impartasesc sentimentele. Tot ce am facut anul asta a fost sa te privesc cand nu erai atenta si sa ma gandesc. M-am saturat de toate pitipoancele cu care am de-a face. Am vazut ca esti trista atat de des, ca nu mai esti asa vesela cum obisnuiai sa fii inainte sa ma placi pe mine. Anul asta, mai mult ca oricand am vazut ce diferita esti de celelalte fete. Esti unica. Nu te pot pierde. Liz, ma mai iubesti ? Eu te iubesc !

Mainile lui imi strangeau umerii, iar distanta dintre noi care si-asa era mica, devenise din ce in ce mai mica.

Eu eram incremenita. Eram atat de surprinsa, imi venea sa plang. Nu stiam ce simt. Confuzie ? Fericire ? Suparare ? Frica ? Nu ar fi trebuit sa ma simt implinita ?! Asta e ceea ce asteptasem un an intreg !! Nu puteam raspunde, nu ma puteam misca. Ii priveam ochii de care imi fusese atat de dor.. In timp ce se apropia din ce in ce mai mult. Cele cateva secunde mi se parusera ore intregi. Isi lipise fruntea de a mea, in timp ce distanta aproape inexistenta devenea din ce in ce mai mica.

Am simtit un impuls pe care l-am urmat. Dar el nu m-a condus mai aproape de el, lipindu-ma de buzele lui, ci m-a dus departe. Chiar si in lumina difuza de afara ii puteam vedea privirea mirata. Nu se astepta la asta. El credea ca l-am asteptat, era sigur a sentimentele mele au ramas la fel.

EL DE CE A ASTEPTAT UN AN, M-A TINUT IN AGONIA ASTA, AM SUFERIT DESTUL DIN CAUZA LUI ! Pentru un an am fost in pragul depresiei, voiam sa stiu ce gandeste.. Si cand ma gandesc ca daca ar fi zis asta doar cu o luna mai devreme as fi fost a lui ! Pur si simplu.. Tot ce simteam acum era furie din cauza lui. Si totusi, nu furia m-a impins sa il resping. Altceva a fost ...

"E prea tarziu, Jay." Doar atat am putut sa ii zic. Dar el a inteles si s-a indreptat spre sala de bal pasind apasat, insa nu mi-am putut da seama ce sentimente ascunde. In drumul lui, a dat peste cineva. Am auzit o izbitura, si m-am intors instantaneu sa vad cine era. Cine altul putea fi ?

"Te-am vazut plecand cu Jay.. Imi pare rau ca te-am urmarit, Liz. Mi-a fost frica de ce s-ar fi putut intampla.. Mi-a fost frica sa nu te pierd."

Edi avea o privire trista in timp ce se apropia de mine, continua sa vorbeasca : "am stat cu sufletul la gura atunci cand era asa aproape de tine .. Mi-era asa frica ca tu vei uita tot ce ai suferit din cauza lui, il vei ierta si tot ce am visat se va duce pe calea sambetei.. Credeam ca inca il mai iubesti ! Ti-am dat timp de vindecare .. Si acum ca stii ca si el te iubeste nu vei mai avea nevoie de mine ! Liz eu inca te iubesc ! Nu am renuntat nicio clipa .. " in acel moment era atat de aproape incat ii puteam simti respiratia calda, ii simteam privirea arzandu-ma. Mana lui mi-a ridicat capul spre el. I-am privit ochii umezi si nu am mai rezistat si l-am sarutat. Primul meu sarut ! A fost magic.. simteam mai mult decat oricand fluturasi in stomac, capul mi se invartea dar ma simteam ca in al noualea cer .. in bratele lui. Nu am mai respins sarutul lui, si in acele dulci clipe mi-am dat seama de ce l-am respins pe Jay. Edi era motivul. Inconstient, ma indragostisem de el. Fara sa simt macar .. Poate pentru a eram asa obisnuita cu prezenta lui.. In acele momente nu ma simteam ca si cum rana mea cea adanca se vindecase. Era ca si cum nu fusese nicio rana in inima mea vreodata. Datorita lui Edi, eram ca noua.

I fell in love with you because you loved me when i couldn't love myself..

***

Hey dragilor !! Cred ca acesta a fost ultimul capitol. Lucrez la epilog, ca sa descriu situatia prezenta. De asemenea caut mici citate pentru fiecare capitol ..

Am primit multe aprecieri, multe voturi si inca nu imi vine sa cred cat de multi au citit cartea !!! Nu pot sa descriu cat de fericita sunt .. Va iubesc enorm pe voi, toti cititorii mei !! Daca vreunul din voi doreste dedicatie, spuneti-mi ! (Puteti alege si capitolul la care doriti dedicatie). In epilog voi dezvalui si motivul pentru care am scris cartea ..

Sper ca v-a placut si va multumesc ca ati fost alaturi de mine !! Love ya all <3 <3