RACERS (Speeding up cars and heartbeats.)

Capitolul 3

Trecuseră vreo două săptămâni de când nu se mai văzuse cu Laura. Din seara cu biliardul. Voia s-o mai vadă, s-o mai sărute. Îl intriga așa de tare ca femeie. Nu putea înțelege ce fel de relație avea cu ea, dar iubea sentimentul. Faptul că autoritatea ei îi distrugea orgoliul într-un fel așa de deștept, nu era decât excitant pentru el.

Doar ca să găsească un motiv s-o vadă din nou, luase janta în miniatură pe care o făcuse pe comandă pentru Laura și merse în Pitești, având probabil scopul de a o surprinde. Singurul impediment pentru posibila partidă de sex cu ea, era Kiki. Nu putuse s-o lase acasă pentru că se ținuse după el.

- Și tot nu înțeleg, babe, ce căutăm în Pitești?

- Fac pipi rău, răspunse el accelerând puternic spre ieșirea de pe autostrada A1.

Kiki se încruntă, confuză.

- Păi... și nu puteai să faci pipi la București...?

Vlad râse.

- Credeam că m-ai întrebat de ce mergem la Jupiter City.

Kiki râse mai mult decât era necesar. Așa făcea mereu. De oricare dată când se întâmpla ceva mai amuzant, la care el râdea, ea râdea mai tare. Poate că era vreo strategie pe care ea o folosea ca să-l facă să se simtă bine și amuzant.

- Aoleu, măi baby! Zise ea, ținându-și palma deasupra pieptului.

Reveni după câteva secunde, pe un ton ceva mai serios.

- Aveam programare la unghii, să ști, și aveam de gând să scriu M4 pe unghia degetului inelar, zise ea, arătându-i, din scaunul din dreapta, degetul în cauză.

- Ce să-ți fac eu? Tu ai vrut să te ții după mine, eu ți-am zis să rămâi la București. Păi de ce M4? Întrebă el, nici măcar întorcând privirea spre ea.

- Păi cum „de ce"? Pentru că așa e Tyra! Hai, măi baby, cum de nu ți-ai dat seama? Zise ea, zâmbind și frecându-i ceafa cu palma stângă ca și cum el era cel care era mai prostuț și se prindea mai greu.

- Tyra e M3 și ți-am mai zis asta, zise el, intrând în parcarea Jupiter City.

Kiki nu mai zise nimic, ci doar își întoarse capul spre parbriz, privind confuză, parcă încercând să-și dea seama de unde să știe ea că Tyra e M3, și nu M4.

Găsi rapid un loc de parcare. Opri motorul, dar lăsă cheile în contact.

- Să nu pui mâna! Mă duc să fac pipi. Vin repede.

- Da, mă, și s-a făcut că plouă. Nici nu mai știu de câte ori l-am luat pe gratis, a mai și fost extra nesimțit să-mi ia banii pe o amărâtă de adeverință, zise Laura, privind-o pe prietena ei cea mai bună, Vera.

Vera era o fată de statură medie, slăbuță, cu ochi verzi și păr negru. Avea un râs puternic și contagios.

- Băăăi, câtă nesimțire, să-mi bag piciorul, se miră ea de prietenul comun și zgârcit pe care-l aveau, Alexandru.

- Da, știu, a luat omul banii ca și cum nu-mi datora nimic, povesti Laura, erau douăzeci de lei, măcar. Or fi acoperit un drum pe care l-a făcut pe gratis cu mine.

- Futu-l în gură. Dacă eram eu acolo, să vezi ce-i ziceam, zise Vera, micșorând ochii și dezaprobând din cap.

Privind în jur, spre mașina ei, observă un BMW E46 alb, cu bara stâlcită și ruptă, nu prea greu de recunoscut, îndepărtându-se de aceasta. Se grăbi să ajungă acolo, la fel ca Vera, strigând la răstimpuri. Aflată lângă automobilul ei, sări în scaunul șoferului și porni rapid, plecând în urmărirea celuilalt. Acceleră puternic. Cealaltă mașină ieși din parcare repede, fără ca măcar să se mai asigure. O apucă pe urmele lui, ajungând în paralel cu el. O zori pe Vera să deschidă geamul.