Capitolul 1 - Shamanism?

46 3 1
                                    

    Intreaga casă este decorată într-un stil bătrânesc. Era și de așteptat dacă acolo locuiseră niște bunici. Uși vechi pe care, de fiecare dată când le utilizai puțin, scoteau cel mai buzărant zgomot, mobilă ponosită de pe vremea Primului Război Mondial, numeroase bibelouri cu copii dezbrăcăți sau câini care stau în două labe, poze cu familia peste tot și picturi inconvenabile. Este un apartament mic pentru maxim două persoane. Puteau sta și mai multe, însă să locuiască măcar două zile, cred că ar fi imposibil. Casa are un dormitor cu prea multă mobilă a căror uși au devenit prea slabe și stau tot timpul într-o parte, dar nu închise, o sufragerie care avea niște boxe gigantice, un PS4 și o plasmă, o baie deloc spațioasă și o bucătărie. Dormitorul, în momentul de față, este ocupat de două fete care se presupun ar fi foarte bune prietene, iar sufrageria de o fată și un băiat. 

    Soarele intrase de ceva vreme în dormitor, însă abia acum se face observabil... chiar deranjant. Razele ajung până la patul fetelor, gâdilând-o pe cea care stă la perete -surprinzător și ironic. Fata se trezește buimacă după o seară lungă petrecută cu prietenii. Partea dezamăgitoare este că seara a fost un eșec din cauza grupulețelor. Erau doi care stăteau pe PS4, ea, prietena ei cea mai bună și încă o fată făceau o ședință de tarot, iar o altă amică luase decizia să meargă în club. Va dați seama cum e să stăți toată seară cu bețișoare parfumate a căror miros era îmbibat în cel al țigărilor, timp în care citeați lucruri despre zodii? Tânăra își scutură capul și își închide ochii, apoi îi deschide brusc pentru a-și reveni la realitate.Se ridică în șezut și se uită la prietena ei care doarme dusă într-o poziție care pare foarte inconfortabilă. Se ridică într-un final din pat, se duce la baie și își face rutina de zi. Se simte foarte obosită și, poate și ușor mahmură, deși fiecare avusese câte o bere. Își clătește fața cu apă rece, senzația urmată fiind asemănătoare cu un frison. 

    Ca să ajungi în bucătărie trebuie să treci prin sufragerie, acolo unde dorm ceilalți doi invitați așa că singură ființă trează din casă -asta dacă nu luăm în considerare și broască țestoasă- deschide ușa care, evident, nu este lipisita de acel scârțâit. Zgomotul umple încăperea, iar dacă ar fi fost seară, probabil ar fi semănat cu o scenă luată dintr-un film de groază. Cei doi dorm, păstrând o distanță uriașă unul față de celălalt. Fata este lipită de perete, parcă fiind una cu acesta, iar băiatul este jumătate pe jos, având un dialog mult prea incitant cu pernă.  

     Fata care este minionă își prepară o cafea care să o trezească din somnul acesta. Se simțea că o somnambulă, însă nu prea avea ea de unde să știe cum se simte o persoană care suferă de așa ceva dacă ea nu a fost niciodată. Nici măcar nu a putut să radă de prietenii ei care erau foarte caraghioși când dormeau. Se așează pe scaun, își pune fața în palme și închide ochi, vrând să doarmă cât mai mult, însă gândul că trebuie să curețe casă înainte să vină fratele ei, îi provoacă antipatie și o incredibilă lene. 

    Mecanic, se ridică de pe scaun, își pune cafeau care dăduse în clocot într-o cană luată la nimereală și merge înapoi spre dormitor. Prietenă ei care încă doarme își schimbase poziția, având una și mai complicată. Se îndreaptă spre ea că să își ia pachetul de țigări de pe noptiere și se duce la geam, unde se așează pe pervaz. Este la etajul doi, iar ea cum e fragilă, era de ajuns să facă o mișcare greșită și impactul ori ar fi nenorocit-o pe viață, ori i-ar fi curmat suferință de tot în doar câteva secunde. Își aprinde o țigară, ia o gură de cafea și deschide telefonul pentru a-și pune muzică narcotică.

    Vers după vers, gură după gură, fum după fum, iar la scurt timp, prietena ei se trezește și se duce direct la pervaz. Pentru că ea e mai înaltă îi e puțîn mai greu să se urce, dar într-un final reușește. Ia o țigară din pachet și privește la fel de buimacă și obosită că cealalată fată, perspectiva de afară. Este doar o dimineață senină de 28 iunie in care vântul nu bate, chiar deloc, dar nu e nici foarte cald. Pe stradă nu prea trec mașini, ori pentru că este weekend și lumea doarme, ori pentru că nu e o stradă prea circulată. De altfel, nici oameni nu vezi mergând, doar vreun câine flămând sau o pisică rătăcită.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Sep 04, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Cand jucam OuijaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum