dad jokes *kookv*

1.

Stiti ce e dezamagitor? Privitul in oglinda. Poate ca acum sunt slab, dar in adancul sufletului meu am ramas acelasi copil gras din totdeauna. Nu ma pot plange de cum aratam in trecut, pe atunci eram doar un copilas naiv caruia nu-i pasa de cum arata. Nu mi-a pasat cum aratam si eram al dracului de fericit. Fericirea a trecut cand am  intrat in generala. Atunci m-a lovit realitatea, scoala generala nu avea sa fie ca si in filmele acelea vechi si pline de dulcegarii in care tipul gras e prieten cu toata lumea si toti copiii se poarta frumos unul cu altul . Unde grasul e impreuna cu cel mai popular tip din scoala. Cat de prostut am putut sa fiu? Copiii nu s-au purtat chiar asa frumos cu mine, de fapt nici nu s-au purtat frumos cu mine. Mereu faceau glume pe seama grasimii mele. 

Glumele lor s-au agravat atat de tare incat nici macar nu mai puteam sa beau apa in clasa, de fiecare data cand voiam sa duc sticla la gura ii auzeam spunand "Uite, uite! Porcul e pe cale sa bea apa. Ghuit, ghiut" . A devenit insuportabil. Ma ascundeam in biroul bibleotecarei si mancam acolo, dar nu a trecut mult timp ca deja se aflase de ascunzatoarea mea.  Veneau in biroul ei si  isi bateau joc de mine. Poate ca a fost vina mea ca nu mi-a pasat de cat de gras eram, sau poate e vina societatii care invata copiii, inca de mici sa judece dupa aspect. Un ranjet mi se asternuse pe fata . Normal ca era vina mea. 

"-Yo, Taehyung. Ai de gand sa vii sau nu?" Spuse Jungkook 

"-Unde?" Intrebasem eu derutat, nu credeam ca in tot acest timp Jungkook vorbea cu mine.

"-La cantina." Spuse Jimin in timp ce se juca cu mana iubitului sau.

Cand am auzit cuvantul "cantina" inima mi-a stat in gat. Urasc locul ala cel mai mult de pe lume, practic il urasc pentru ca imi e frica de acel loc. Cele mai multe glume au fost facute acolo.  Am inceput sa tremur la amintirea cantinei din generala, am incercat sa ma opresc din tremurat cand l-am vazut pe Jungkook ca ma analiza cu privirea sa. Imi intorc privirea catre Jimin care parea putin trist, ma simt vinovat ca ii refuz, dar nu pot face asta, nici macar pentru Jimin si prietenii lui. Ei erau singurii care vorbeau cu mine chiar si atunci cand nu spuneam glume si eram serios.

"-Scuze ca va refuz, dar deja am planuri. Dar o sa vin alta data cu siugranta!" Mint inainte de a ma ridica de pe banca.

"-Promiti?" Spuse Jimin pe un ton care imi facuse inima sa se umple de vinovatie. Nu puteam sa-i promit deoarece stiam ca nu voi putea nici sa stau in apropierea cantinei fara sa tremur.  Gandurile mele au devenit prea stresante si insuportabile.

"-Daca toti suntem copiii lui Dumnezeu, atunci care e faza cu Isus?" Zic eu, rosu la fata din cauza emotiilor

"-Ce?" Spuse Yoongi, iubitul lui Jimin in timp ce Jungkook a inceput sa chicoteasca 

"-Pentru numele Domnului, Yoongs, era o gluma." Spuse Jungkook inca chicotind

Imi iau incet lucrurile si  plec, auzindu-l pe Jimin cum striga "Ne mai vedem, Tae." , ma intorc si il vad pe Yoongi cum isi trage iubitul dupa el spre usa cantinei, imaginea era destul de amuzanta. Desi cei doi se cearta destul de des, se iubesc nebuneste. 

Ma indrept se acoperis, care este ca si raiul pentru mine. E liniste mereu, aproape nu stie de locul asta, vreau sa spun ca este destul de retras locul, probabil daca stai sa-l cauti, asa cum l-am cautat eu o sa-l gasesti. Punandu-ma pe canapeaua de piele rosie, care habar nu am cum a ajuns pe acoperis, incep si-mi mananc marul in liniste. Acum nu o sa mai aud glume despre cat de gras sunt, nu? Am inceput sa ma uit la corpul meu, apoi la jumatatea ramasa de mar, apoi iarasi la corpul meu si tot asa. Am avut parte de destula mancare pe azi, spun in soapta si arunc restul marului la gunoi. Inchid ochii pentru o fractiune de secunda si ma bucur de linistea de pe acoperis. Cand , de odata, simt cum se lasa o greutate pe canapea. 

| scuze pentru greseli |