Nu mai pot să aud nimic din ceea ce am scris,
Nu suntem nici pe departe ceea ce am promis.
Am fost îndepărtați cu forța din vis în vis,
Și până la urma el a învins,
cu vocea și cu faptele demult făcute,
Nu are cine să ne țină minte, n-are cine să ne-ajute.
Trec fiori prin mâinile mele cu bătăi neîntrerupte,
Niciunul nu mai vrea să lupte.
Astăzi s-a terminat dar tot sper că mai târziu,
Amân acceptul final ca să mă mai simt puțin viu.
E sfârșitul.. acum chiar e sfărșitul!
Sus un vultur vânează să ia ce e mai bun,
Sau ce a mai rămas,
Înainte ca noaptea să-și bată ultimul ceas.
Astăzi va fi prima zi în care nu ne vom ști,
Nu ne vom răni, și nu ne vom primi
Cu brațele largi deschise,
De niște inimi, puternic, de iubire-ncinse,
Vom fi două astre separate de spațiu și timp,
Două petale ale unui trandafir ofilit,
Nu demult, primit.
