✔BTS Famous or In Love | KIM TAEHYUNG

Capitolul 8

Perspectiva lui Shin

Nu îmi venea să cred ce tocmai făcuse Kan. Eram așa de nervoasă că îmi venea să-i dau un pumn.

"Pleacă de aici cu prostiile astea!" îi spun eu, iar acesta se îndepărtează într-un final de noi 

Taehyung se uita la mine cu confuzie. Nu pot să cred că a trebuit să asiste la așa ceva!

"Taehyung, îmi pare rău că- " îi spun eu apropiându-mă de el, acesta făcând un pas înapoi

"Trebuie să plec, mai vorbim..." spune el fără să mă privească în ochi apoi lăsându-mă singură

Era supărat și îl înțelegeam. Trebuia să-i spun atunci când m-a întrebat pentru a evita această situație, dar acum era prea târziu. Am intrat în casa goală, m-am dus în camera mea și am început să plâng, am stricat totul!

A doua zi m-am trezit fără chef de viață. Totuși trebuia să merg la liceu, deci am început să mă pregătesc.

Eram speriată să dau ochii cu Taehyung după ziua de ieri. Dacă nu mai voia să vorbească cu mine niciodată? Chiar voiam să-i explic totul de data asta.

Am intrat în liceu și m-am îndreptat spre dulapul meu sperând să dau de Taehyung pe drum.

Ajunsă acolo l-am văzut. Stătea cu o fată roșcată pe care nu am mai văzut-o niciodată.

Părea destul de fericit, ba chiar râdea cu ea.

Un sentiment de gelozie mi-a cuprins tot corpul așa că am luat-o la fugă până în clasă, unde am ajuns prima.

M-am așezat în ultima bancă de data asta, mi-am pus căștile în urechi și mi-am lăsat capul să cadă ușor pe masă, mă simțeam îngrozitor.

Orele erau gata, dar eu am decis să mai rămân la școală pentru a repeta în sala de muzică.

Tot timpul acesta mă gândeam la Taehyung și l-a cum m-a evitat el toată ziua, stând cu fata aceea. Oare cine era? Chiar așa repede a uitat de mine? Întrebările astea îmi dădeau dureri de cap și simțeam că nu mai rezist. Eram singură, nu mai aveam pe nimeni. Părinții mei erau plecați, iar acum Taehyung mă ura.

Timpul trecuse fără să-mi dau seama. Era întuneric afară, iar eu încă eram la școală.

Am intrat într-un taxi și m-am îndreptat spre casă. La jumătatea drumului am coborât din acesta pentru că străzile erau încă închise așa că am fost nevoită să merg pe jos.

M-am apropiat încet de acea alee întunecată prin care aveam eu drumul spre casă. Eram foarte speriată, nu mai trecusem niciodată pe acolo noaptea.

Am tras aer în piept și am grăbit pasul.

Începusem să aud pași în spatele meu. Totuși nu eram sigură dacă erau ai mei sau a altei persoane.

Mi-am continuat drumul fără să-mi întorc privirea. Suflarea mi se accentua ușor cu fiecare mișcare făcută.

Pașii pe care-i auzeam mai devreme deveneau din ce în ce mai repezi până când o mână mi-a cuprins talia, făcându-mă să tremur.

"Unde te grăbești așa, prințeso?" îmi spune un bărbat

Am încercat să mă trag din strânsoarea acestuia dar eram prinsă cu forță.

"AJUTOOOR!" am apucat să strig înainte să mă lovească

Am căzut pe jos neajutorată și amețită, prinsă de un bărbat cu dorințe necurate.