Ucigașul

V

Marko pov.
Mă întreb ce face vipera aia mică...
Nu știu aproape nimic despre ea, nici ea nu știe nimic despre mine.
Mă hotărăsc să ies în oraș și să îmi etalez minunăția mea de blondă tunată.

Niko pov:
O sun pe Ana să văd ce face
N-:Hei Anaa!
N-:Ce faci?
A-:Bine, te-a mai deranjat acel băiat?
N-:Nu, dar sper să nici nu o mai facă vreodată.
A-:Vrei să ieșim prin oraș?
N-:Sigur!

Mi-am luat un tricou mai larg, cu niște jeansi negri, niște teniși, și un mic ghiozdănel, în care să îmi pun telefonul, șervețelele umede, portofelul și cheile.
Am așteptat-o pe Ana în fața casei sale, până a ieșit.

A-:Deci ce vrei să facem?
N-:Vreau să ne plimbăm, poate mergem la bărcuțe?
A-:Ar fi o idee minunată.
A-:Eu mă duc să iau 2 sucuri și 2 înghețate.
N-:Binee, dar mai cu talent mamaiee.
A-:Vaco.

Niko pov:
O așteptam pe Ana, au trecut deja 15 minute și ea nu apărea.
Brrr***** mesaj
Ana-:M-a chemat mama acasă, e o urgență legată de tata.
Vorbim la telefon mai târziu sau luni.

Niko pov:
Am citit nervoasă mesajul, am început să mă plimb până l-am zărit pe Marko cu o blondă care avea sâni foarte mari,  fund mare și era foarte slabă.
Mi se părea urâtă.
Marko m-a văzut și s-a apropiat de mine.
În fața mea a apărut Alex, un fost coleg de școală, când l-a văzut Marko, s-a oprit și s-a dus la blonda lui.
Am terminat de vorbit cu Alex și am plecat să îmi iau un suc, lângă Marko era un grup mare de băieți, când am trecut au început să mă fluiere și să îmi zică :"târfo, cât e tarifu'?
"Pe cât o sugi?"
Marko era în fruntea lor.
Am început să plâng și m-am urcat în primul taxi pe care l-am găsit liber.
Am ajuns acasă, mă simțeam foarte rău.
De două luni, nu l-am mai văzut pe Marko, pe Ana sau orice prieten foarte apropiat de mine.
Cu mama și cu tata nu am vorbit deloc.
Azi o voi suna pe mama.
.
.
.
.N-;
P.N-:Cine este?
N-:Sunt Niko.
P.S-:Sunt Lidya
N-:Ce face Mama?
P.S-:Mama ta?
N-:Da!!
P.S-:Niko mama ta are cancer, este în ultimul stadiu.
Nu mai are nicio șansă la viață.
N-:Nu se poate!!!!
Nu e posibil!!!
Vin acum către voi!

După 5 ore..

Lidya mă aștepta în fața clinicii.
N-:Ce face mama?
L-:E bine...

Niko pov
Am început să plâng la auzul acestor cuvinte.
Am urcat și am văzut-o pe mama mea, care era odinioară, frumoasă și superbă, am văzut un trup fără viață și urât.
Nu îmi puteam vedea mama așa.
Am decis că mai bine e să nu o chinui făcându-și griji pentru mine.
Am ajuns acasă.
Îmi venea să distrug totul în jur.