Luni, 15:31
Daniel
L-am văzut pășind ușor spre mine, iar inima mi s-a oprit pentru un moment dat. Am luat aer în piept și mi-am întors privirea din caiet.
- Salut, ce faci? De ce plângi? știu, școala poate să fie de rahat, mă întâmpinase Jack batandu-ma pe umar, eu bucurandu-ma de greutatea mainii sale atingandu-ma.
Îmi închid jurnalul cuprins de agitație.
- Scuze , frate, doar voiam să vorbim. Știu ce s-a întâmplat în pauză, toată lumea a văzut șcena. Nu te judec.
- Ești tu chiar atât de sigur? în plus, nu ar trebui să fi aici, îl informez sorbind din cafea nervos, după jucându-mă cu lingurița.
- Păi, iată-mă.
Probabil simte tensiunea dintre noi. Își trage scaunul mai aproape de mine, zgâriind parchetul. Îmi dădusem seama apoi că nu mai plâng. Se uita dubios la mine, nu mă înțelegea, iar eu nu puteam să îi spun nimic. Îi simțeam respirație pe piele. I-am întors spatele și m-am uitat împrejur. Nimănui nu părea să îi pese.
- Știi, nu vorbești prea mult, îmi spuse râzând. Mie îmi poți spune orice.
- Vrei informații de la mine?
S-a dat mai în spate și a ridicat mâinile, dând din cap.
- Uită că am întrebat.
- Scuze, poate nu sunt cel mai bun om cu care să porți o discuție normală.
- Prostii, doar nu ești extraterestru.
Mi-a vorbit, si mi-a povestit, despre viața lui , , iar eu îmi pierdeam suflul cu fiecare cuvânt pe care îl rostea. Am aflat lucruri fascinante, dorindu-mi să-l ascult vorbind tot acest timp rămas. Am simțit un fior cu fiecare privire bruscă pe care mi-o oferea. Mă făcea să mă simt în atât de multe feluri, și sentimentele pe care mi le așternea pe suflet.
Aș fi putut să jur că nu va mai înceta, chiar dacă o parte din mine știa că nu va dura mult. M-am convins atunci când am văzut-o, când l-a luat de lângă mine, sufletul meu pierind văzându-i cum se îndepărtează împreună.
Are dreptate, trăim în două lumi diferite.
--------
N/A: sketch din 2018 dar n am pus-o niciodata. enjoy
