his boyfriend × Seulgi

șapte

SEULGI

Eram pe canapeaua din biroul de consiliere după ce domnul director ne-a "dat cu flit" mai rapid decât aș fi crezut.

Taehyung era sprijinit de mine, aproape adormind. Nu mă simțeam în largul meu după ce s-a intamplat in clasă, deci de fiecare dată când el se așază mai comod eu îl dau la-o parte primind o privire glaciala.

A treia oară, corpul său parcă devenise mai greu și mie-mi devenea imposibil să-l mut sau măcar să limitez contactul dintre corpurile noastre.

Doamna Min-Soo, doamnă consilier incă de când mama mergea la liceul ăsta, părea că nu mai apare ceea ce face ca nervozitatea din corpul meu să-mi crească pulsul, palmele să transpire și să tresar la fiecare mișcare a băiatului de lângă mine.

   -- Știi, Seulgi.. Pot să-mi dau seama ce a văzut Jimin la tine. Spune și mișcă capul pe umărul meu dându-mi o stare de neliniște completă.

Își aproprie capul, mai mult, de scobitura gâtului meu parcă cercetându-mi parfumul. Mana sa stângă trece de pe canapea pe coapsa mea jucându-se cu tivul fustei mele făcându-mă sa respir, din ce in ce mai rapid.

Rapid îi lovesc mână pentru a o îndepărta dar doar îl ambiționez simțindu-mi coapsa prinsă într-o strânsoare mai puternică.

   -- T-tae- vreau să-i spun numele întreg ca să prind puțină autoritate , dar asta e tot ce-mi iese pentru că își trece mâna pe sub fustă.

   -- Da, Seulgi? spune și face ca privirile noastre să se intersecteze. Vrei să-mi spui ceva, dulceață? îmi împinge ușor corpul astfel încât să mă trezesc întinsă sub el.

   -- Te rog. Îi apuc mâneca cămășii într-un pumn privindu-l, aproape, în suflet prin ochii dar el nu face altceva, doar să rânjească într-un mod înspăimântător. Tae, oprește-te. Spun încet.

   -- Dar nici n-am început! râde scurt. La dracu, cât ești de frumoasă..

Iisuse Hristoase, ce am putut să scriu.