CAPITOLUL 2-NEINCREDEREA

82 6 0
                                    

Stiam ca bunicul o sa moara asa ca eu mi-am pus in plan sa ne mutam.Casa era foarte mare si frumoasa.Aratandu-le casa parintilor raspunsul a fost DA.Dupa o luna de la mutare bunicul murise.Ma simteam mai prost ca de obicei dar macar acum nu mai avea sa moara nimeni.La scoala ,dupa mutarea din casa veche Evelin ma tot cauta.Am intrebat-o de ce,dar parca nu mai era ea.

-Ai avut dreptate toti avem o singura viata!spuse ea incruntata.

Lucrul acela mi-a dat de gandit asa ca a doua zi m-am dus la ea acasa.Acolo Evelin statea in coltul camerei plina de sange.Am chemat imediat ambulanta.Ea era inconstiienta si avea pulsul mic.

Evelin era taiata la cap la cot si la abtomen.Picioarele e erau aproape arse.

M-am dus imediat la spital .Dupa doua zile Evelin putea vorbi.

-Ce a fost in capul tau ?Ce s-a intamplat?intreb eu nervoasa si speriata.

-Aceeasi intrebare o avem si noi!spuse un politist.

-Eu.......nu stiu nimic........!spuse Evelin incet .

Derutarea ei mi-a dat de gandit .

M-am dus acasa pentru cina .Le-am spus alor mei ce s-a intamplat dupa care am urcat in camera mea.Dupa ce m-am imbracat in pijamale m-am dus la baie pentru a ma spala pe dinti.La un momendat aud un strigat din camera, ies din baie ,dar nimic.In timp ce ma uitam o briza rece trece fulgerator pe la ceafa mea .Incep sa strig si sa alerg spre camera.Mama urca la mine:

-Ce s-a intamplat aici?intreba mama derutata.

-Nimic......am vazut un paianjan...!spusesem eu balbaita.

M-am bagat in pat ,dar intamplarile de azi ma tot bantuira.Ma gandeam ca poate Evelin e posedata sau.....

In a doua zi m-am dus la ea la sp[ital pentru a faceo sa isi aminteasca ceva.

O singura viataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum