Acolo Evelin imbracata intr-un halat albastru, statea ganditoare, privind pe geam, in ochii ei mocnind dorinta de a isi amintii ce s-a intamplat acolo. Isi tinea parul blond prins intr-o coada simpla lasata lejer pe o parte, insa ciufulita, parea ca nu o interesa in clipa aceasta aspectul exterior.
- La ce te gandesti? intreb eu curioasa, smulgand-o din acea stare
- La ce s-a intamplat acum 3 zile.
- Iti mai amintesti ceva? am intrebat-o privindu-i chipul palid.
- Tot ce imi amintesc e ca am intrat in casa si mi-am lasat ghiozdanul iar apoi........
- Apoi ce?intreb eu rapid intrerupand-o.
- Apoi......
Medicul intra in camera de spital incheiind fortat discutia ce parea ca ajunge intr-un punct important al actiunii. Se pare ca de data aceasta, medicul aducea vesti bune, ceea ce ne bucura pe amandoua.
- Te vei reface repede iar in curand o sa poti pleca acasa.
Am plecat de acolo felicitand-o si spunandu-i ca o sa revin. Ajungand in fata casei ma uit la balconul camerei mele .O umbra trecuse prin fata geamului exact atunci cand privirea imi zabovi pe acel loc.M-am frecat la ochii crezand ca am halucinatii si am intrat repede in casa.
- Mama am ajuns!Mama.....Mama!!!strig eu disperata dar nimic.Credeam ca e acasa ca in fiecare zii.Am urcat in camera ei dar nu era .Am sunat-o dar nu dadeam de ea.Urcand la mansarda o vad cazuta pe jos si taiata la mana.Aceeasi imagine o vazusem acum trei zile.
- Mama revino-ti! tip eu disperata plangand.
Chem ambulanta sa o duca la spital.Era in acelasi salon cu Evelin.
-Ce cauta mama ta aici?a intrebat Eveline surpinsa.
- Am gasit-o asa in casa, am spus printre suspine, lacrimile curgand libere pe obrajii mei rosii.
In camera intra un doctor, uitandu-se la aparatele la care era conectata mama.
-Imi pare rau, dar mama ta este in coma, spuse medicul trist, privindu-ma in ochii mei albastrii ce erau plini de lacrimi de durere.
- Ce s-a intamplat? Am tipat aruncandu-ma in bratele mamei simtindu-I trupul rigid.
Cuvintele rasunasera cu ecou in salonul mare si aproape gol. O voce ragusita imi sopti ca ea murise, aceasta sunand ca un ecou in capul meu, facandu-ma sa tip.
-Pleaca!
-Cine sa plece Sophie? Intreba ingrijoarata Eveline, insa nu o bagam in seama.
- Oricine ai fi, o sa te gasesc, am tipat cu glasul spart.
Tata sosi cat putu de rapid la spital, intrand vijelios in camera, venind in spatele meu.
-Ce s-a intamplat? Intreba tata printre suspine.
- Am gasit-o pe mama cazuta la etaj, era inconstienta cand am ajuns eu, am spus plangand in hohte, tata luandu-ma in brate.
O saruta pe mama pe frunte, apoi am plecat acasa, drumul fiind unul tacut. O data ajunsa acasa, am fugit la locul incidentului petrecut cu mama. Cat timp analizam locul, usa de la baie se trantise puternic, facandu-ma sa tresar. Asta ma facu sa ma gandesc la faptul ca, stateam intr-o casa mare si atunci cand tata era plecat la munca, eu aveam sa fiu singura. I-am spus tatei acest lucru, el impartasindu-mi gandurile, a decis sa imi ia o bona. In seara aceea, am inceput sa plang, reamintindu-mi durerosul fapt ca tot aveam o singura viata si mama avea sanse mici de a supravietuii.
Ziua urmatoare, am intalnit-o pe Clara, o rocata cu ochi verzi. Ea era noua mea bona.
-Buna, sunt Clara, spuse ea vesela, adresandu-mi un zambet prietenos.
-Buna, am spus eu politicoasa. Eu sunt Sophie.
Prin simpla ei prezenta, ma simteam mai bine, mai in siguranta si asta imi dorisem de cand ajunsesem in aceasta casa.
CITEȘTI
O singura viata
HorrorIn viata lui Sophie se intampla multe lucruri ciudate.De cand s-a mutat in noua casa viata ei s-a schimbat.Casa ei e bantuita,descopera ca defapt ea e cautata de fantome si ca Sebastian nu e asa cum credea ea.
