Ştii acel moment când toată 'lumea' ta se schimbă iar tu nu poţi face nimic să opreşti asta ? Ei bine , gândeşte-te că eu păţesc asta , şi chiar destul de des . Presupun că vrei sa-mi ştii povestea , sau măcar numele celei care se ascunde în spatele literelor .
Eu-s Amy , dar prietenii îmi spun Wolfey din cauza unei întâmplări pe care o voi povestii mai târziu . Nu ştiu cum am ajuns aici , într-un oraş mic din România când puteam să rămân acasă , în Rusia . Era mult mai frumos acolo , aveam prieteni , îl aveam pe Mike , pe mama .. dar asta nu mai contează acum , e prima mea zii la un liceu nou şi nu voi lăsa nişte amintiri copilăreşti să strice totul . Cât 'noroc' pot să am ? Am fost transferată la un liceu chiar în ultima săptămână de şcoală . Pefect .
Primele raze de lumină se iviră pe cerul albastru de dimineaţă în timp ce nişte păsări îşi făceau cântările matinale . Eu stăteam în pat , acoperită de nişte perne şi usuleţi de pluş când dintr-o dată sunetul mirific de farfurii sparte m-au făcut să tresar . Era doar tata , şi ca de fiecare dată , se chinuia să gătească micul-dejun . M-am ridicat încet de sub micuţul meu tărâm al viselor şi am privit camera . După câtă lumină era în ea , probabil că nu era mai târziu de ora 6 . În fine , fie că am vrut , fie că nu , a trebuit să mă duc pe bucătărie să-l ajut pe tata sau iar trebuia să sun la pompieri .
Coborând încet scările din stejar masiv am observat că nu era nici o lumină aprinsă prin casă . Ciudat . Ajungând la bucătărie , l-am observat pe tata care stătea în faţa aragazului .
- Bună dimineaţa , scuze dacă te-am trezit . a spus tata , cu vocea lui obijnuită . Părea totuşi obosit .
- Nu-i nimic , sunt obijnuită . Eşti bine ? l-am întrebat eu , aşezându-mă pe un scaun
- Da Amy , sunt bine . Doar că mutările astea , serviciul nou , toate lucrurile astea m-au cam epuizat
- Hey , ce-ai spune dacă ti-ai lua liber astăzi şi ai dormii , sau ceva de genul . Acum nu mai trebuie să-ti faci griji , avem propria afacere . Sună bine ?
Tata s-a oprit pentru un moment , m-a privit iar apoi a lăsat un zâmbet să se arate pe faţa lui . Nu-l mai văzusem zâmbind de ceva timp .
- Ştii ceva ? Ai absolută dreptate . Mulţumesc scumpo .
Chiar când credeam că poate , doar poate o să am şi eu o dimineaţă frumoasă , s-a trezit ea .
- Ce este cu toată gălăgia asta ?! Încercam şi eu să-mi fac somnul de frumuseţe când am auzit sunete , m-am speriat groaznic Jack !
Mda , şi ea este cur .. prietena tatălui meu , Heidi . Nu ştiu unde dracu a gasit-o , cel mai sigur pe centură , dar nu mai scap de ea . Ştii , e genul ăla de femeie care se comportă frumos pentru propriile interese . Şi mai e şi blondă , normal .
- Tată , poţi să-mi dai nişte bani ? O să sar peste micul dejun astăzi .. am spus eu cu o scârbă faţă de creatura care apăruse în bucătărie
- Oh , dar cum aşa ? Nu scumpo , tu mănânci cu noi . Vrei să te îngraşi ? Ce o să spună băieţii !?
Şi a început şi capra să behăie , perfect . Absolut perfect .
- Tată , te rog , dacă mă iubeşti nu mă obliga să mănânc cu chestia asta . Te rog .
Privirea ce îi apăru pe faţa a fost nepreţuită . Râsul tatei a umplut toată încăperea , şi sinceră să fiu , mai avea puţin şi spărgea geamul ca să se audă şi afară .
Nici nu ştiu cum au trecut orele , dar m-am trezit în maşina tatei , gata să plec spre liceu . Avea să fie o zii mare , ştiam asta . Faţă de Rusia , aici oraşele păreau mult mai înghesuite iar oamenii mai , morţi . Habar nu am de ce am spus asta . Drumul a fost scurt , iar în 10 minute m-am trezit în faţa unui liceu mare , " Liceul Naţional Nicolae Grigorescu"
- Să ai o zii frumoasă azi , cutiepie . Îmi spune tata , observând că am ceva emoţii
- Mulţumesc tată , te sun când se termină orele . am răspuns eu simplu
- Sigur . Oh , si Amy ?
- Da tată ?
- Te iubesc scumpo , să nu uiţi asta .
- Şi eu te iubesc tată .
Wow , tata nu mi-a mai spus "Te iubesc" de când a murit mama .. Poate doar vrea să mă facă să mă simt mai în apele mele . Whatever .
Niciodată nu am mai văzut coridoare aşa lungi şi goale . Părea că era un liceu abandonat , iar eu eram o nebună ce tocmai a intrat în el .
- Amy ? Amy Pine ? o voce întrebă de la capătul coridorului
Am fost surpinsă să văd că persoana care m-a strigat nu era vreun profesor , ci o simplă elevă . Era o fată cu părul blond , prins în coadă . Nu aveam idee cine e , dar ea îmi zâmbea încurajator .
- Da , eu sunt .
- Încântată să te cunosc , eu sunt Alice şi îţi voi prezenta şcoala .
Ok , deci sunt de câteva minute aici , şi deja m-am împrietenit cu cineva . E bine , chiar foarte bine . Dacă stau bine să mă gândesc , liceul nu era chiar aşa de mare . Era un liceu obijnuit . Adevărul este că am petrecut ceva timp "explorând" şcoala , dar într-un final am ajuns şi la clasa mea . Clasa a 10- a C .Cum am deschis uşa parcă sute de voci au început să ţipe în aceelaşi timp . Deci aştia sunt noii colegi . Ok , eram obijnuită cu grădina zoologică la fiecare oră .
- Hey , vrei să stai cu mine ? Ar fi mai bine aşa , din moment ce deja ne cunoaştem .. Alice propuse , cu zâmbetul pe buze
Am încuviinţat scurt , şi am mers spre o bancă din spatele clasei , unde m-am aşezat încet pe scaun . Nu ştiam ce oră am mai exact , dar probabil că aveam să aflu în următoarele câteva minute . La fel cum mă aşteptam , în următorul minut intră pe uşa un profesor . Era înalt , chel , destul de plinuţ şi purta ochelari . Avea un costum de culoare măslinie , şi ciocate negre .
- Bună dimineaţa elevi . Am auzit că avem colegi noi astăzi , deci pentru cei care nu ştiu , eu sunt domnul William Popescu , profesorul vostru de română . Deci , pentru început ..
Da , ultimele zile au trecut ca o ploaie de vară în compania noilor colegi . Am descoperit că unii dintre ei sunt mai de treabă ca alţii , chiar dacă nu au toţi o situaţie materială prea bună . Poate că până la urmă , tot mutatul ăsta nu a fost în zadar . Poate că totul o să fie mai bine .
Poate ..
