Ce sunt?

Cap 2 Misterul cărții

        Din capitolul 1:
      Anna:Cine ești?
       X:Sunt Bonnie!
     ..............................
      Bon:Dar fii pregătită.Acesta este doar inceputul!

     Dimineața

       Mă trezesc din cauza razelor de soare.Aparent am uitat sa trag draperia aseară.Ma duc să îmi fac un dus și mă schimb in

     Mă uit în oglindă și mă gândesc dacă să mă schimb sau nu.
     Bon:Îți sta bine!Nu îți face griji!
    Eu:Bonnie!!Ce m-ai speriat!Cred că va trebui să mă obișnuiesc cu asta.
     Bon:1Poti să îmi spui Bon.2Da va trebui sa te obișnuiești.
      Ies din cameră,cobor scările și merg spre bucătărie,dar ceva mă împinge,deși nu este nimeni.
      Eu:Bon, de ce mai împins?
      Bon:Nu te-am împins!
      Eu:Dar,dar ceva mi-a dat brânci.
      Bon:Ne ocupam de asta mai tarziu.Acum ai școala.
      Mama:Neața scumpo!Cu cine vorbeai?
       Bon:Nu îi spune de mine!Daca află va face cumva sa va mutați.
      Eu:Vorbeam cu mine!Gândeam cu voce tare.
       Mama:Bine....Poți să mergi la școala cu mașina!
       Eu:Ce mașină?
      Mama:Cu mașina pe care ți-am cumparat-o.Surpriza!
       Eu:Mulțumesc mama.Ma duc că întârzii.
      Mama:Pa!

       Eu:Bon,cum se face că mama nu te-a văzut și auzit?
      Bon:Eu fiind o vrăjitoare.Pot lua orice forma vreau.Eu atunci că să nu mă observe in umbra ta, m-am refugiat în mintea ta.Iar cu tine comunicam telepatic.
        Eu:Aha.Cu ce incepem?
       Bon:După ce termini școala va trebui să mergem la vechea ta casa din pădure.
        Eu:Ce casa din padure?Noi nu am avut niciodată o casa in pădure.
        Bon:Se pare că mama ta era la fel de deșteaptă pe cum credeam.Se pare că lucrurile care îi displăceau ți le-a șters din minte.Casa aceea era luată de tatăl tău.
        Eu:Bine!După școala!
          Sunt pe holurile liceului și mă întâlnesc cu Anisia,cea mai buna prietena.
      Eu:Ani!!
       Ani:An'!!
        Am vorbit cam cinci minute cu Anisia și dintr-o dată cineva îmi dă brânci.
      Ani:Ești bine?
      Eu:Da,doar că cineva mi-a dat brânci.
      Ani:Nu este nimeni în partea asta.
      Eu:Dar sunt sigură că ceva sau cineva mi-a dat brânci.
       Ani:Ok...Ne vedem mâine!!Pa!
      Eu:Pa!
        Orele au trecut destul de repede,iar acum mă îndrept spre mașină.
       Bon:Nu uita că trebuie să mergem la vechea voastră casa.
       Eu:Bon,crezi că poți să începi cu un buna pentru că mă sperii când îmi vorbești dintr-o dată.
      Bon:Oh..scuze nu am vrut sa te sperii de acum voi incepe cu un salut.
       Eu: Mulțumesc!Dar care pădure?
      Bon:Ce de la capătul orașului.Unde se termina dintr-o dată strada.
      Eu:Bon,dar se spune că pădurea este bântuită.
      Bon:Nu îți fie frică sunt aici pentru tine,iar tu adorai pădurea aceasta,
când erai mica.
      Eu:Bine!Să mergem!
       După vreo 20 de minute de condus am ajuns.
      Eu:Ești sigura?
     Bon:Da!

    Eu:E cam înfricoșătoare ....
    Bon:Așa arata pe timp de seara...dar ziua este mult mai frumoasa.
     Mergem cat mergem până ce dam de o casa mare.
     Eu:Asta sigur este o casa?Arata a conac
      Bon:Pai înainte tatăl tău era bogat încât și-a făcut acest conac.Toata lumea știa.
       Eu:Aa......Pai cred că va trebui sa intrăm.
        Totul era dărăpănat.Panze de păianjen și multe chestii dărâmate,
sparte sau arse.
       Eu:Bon,casa este atât de mare...cum o să găsim cartea?
        Bon:Urmeaza-ma!Știu unde sa căutăm!
         Mergem pe un hol destul de luminat până ajungem într-un birou.
       Bon:Trage de carte.imi spune indicând o carte
        Trag de carte și biblioteca lasă la iveală un tunel.
       Mergem prin tunel până din nou ajungem la o ușă.
       Eu:Bon?Acest birou ce mai este?
      Bon:Tatăl tău știa că mama ta putea fi vrăjitoare și când a vorbit cu el despre renunțarea la puteri acesta a rugat-o sa nu renunțe,dar ea nu l-a ascultat.Tatal tău a folosit acest birou sau bârlog pentru a tine legătură cu noi.A citit multe cărți de magie printre care și cartea pe care o căutăm noi.
        Eu:Mama a aflat?
       Bon:Nu mama ta nu a aflat nici după ce tatăl tău s-a făcut nevăzut.A decis că este mai bine sa nu ii spună ci doar sa plece.
        Eu:Cum adică să plece?Tata a murit.
         Bon:Nu știam că până acum ai trăit într-o minciuna.Tatal tău nu a murit ci doar a plecat in lumea fantomelor,a strigoilor,mai pe scurt a creaturilor.Tatal tău este în siguranță,
dar a rămas blocat in lumea aceea.Acolo toți sunt primitori,de la fantome până la hibrizi.
         Eu:Adică vârcolaci și vampiri...
        Bon:La noi hibrizi nu sunt numai cei jumătate vârcolac și jumătate vampir ci și cei care au toate puterile și pot lua orice forma.
          Eu:Eu ce sunt de fapt?
         Bon:Nu pot să îți spun acum pentru că nu știu ce puteri ai.Cu timpul vei descoperi cui aparții.Dar mai întâi avem nevoie de tatăl tău.Si că să ajungem la tatăl tău trebuie sa deschizi seiful din spatele tabloului.
          Eu:Nu știu codul.
         Bon:Codul este ziua și luna in care te-ai născut.
            Tastez 1702 și seiful se deschide.Ma uit in seif și scot cartea care era acolo.

            Caut ce mi-a spus Bonnie și găsesc la pagina 105 o lista cu ingrediente.
         Eu:Bon cum se presupune că trebuie să fac rost de toate astea?
         Bon:Nu sunt ingrediente ci este un mesaj codificat.Este scris în hieroglife.Dar mai bine căutăm maine ce înseamnă deoarece e foarte târziu și trebuie să mergem acasă.
           Mă uit la ceas și văd că este 00:30.Sper că mama sa nu fi observat că lipsesc.
       Cartea asta are un mister,pe care abia aștept să îl descopăr.