Aniela

Ma trezesc.

Ma trezesc. Observ ca nu sunt in patul meu ceea ce ma sperie. Ma ridic si ma plimb prin casa straina. Era casa lui Carl. Cel mai "baiat smecher" din scoala generala. Ce caut eu acolo? S-o fi intamplat ceva?

Merg la baie sa ma uit daca fata mea e destul de ok pentru a iesi pe strada. Cand am impis usa de la baie era sange este tot, iar in cada zace Carl cu beregata smulsa si ochii scosi. In capul meu, desteapta Aniela ma sacaia sa fug dar eu eram socata, blocata. Intr-un final am decis sa sun la salvare dar sigur ma vor intreba ce caut aici asa ca m-am luat dupa nebuna si am fugit.

Ajunsa in parc, am inchis ochii pentru a lua contact cu ea. De fiecare data cand am vorbit ea facea in asa fel sa ma aduca in spatiul alb, eu n-am incercat si mi-e teama sa nu reusesc. Aveam nevoie de ea. Desi ma ura si sincer, nici eu nu o aveam la inima, aveam nevoie sa vorbim.

<Aniela!>

<Fetito, maine nu vei mai exista! Voi fi doar eu! Din pacate cu numele tau.>

<Explica te rog ce s-a intamplat! Care e legatura noastra! De ce m-am trezit ca in casa groazei?>

<Draga mea, nu ai nevoie de explicatii ca si asa nu vei mai exista! Ok? Hai nu ma mai stresa. Fugi la nani si somn bun. Pa>

M-am trezit tot in parc dar era seara. Timpul trece mai repede in realitate. 5 minute acolo sunt 10 ore aici. Se pare ca si de data asta m-a chemat ea. Pornesc spre casa iar de data asta sper sa ma trezesc tot in casa mea.