prolog.

822 39 45
                                    

Era seara, iar ca de obicei stateam in fata unui ecran si imi faceam misiunea de pe acea zi. Sa spionezi pe cineva nu e cel mai usor lucru, mai ales daca o faci pe internet. Dar totusi, a devenit ceva normal si poate i-as putea zice un hobby. Un hobby mai special.

Victima de azi este o fata careia odata ii spuneam prietena, majoreta-aproape-sefa a scolii, asa cum isi spune ea uneori cand are zilele ei cand se crede mai importanta ca altele, sau, prin termenul meu, se crede o inghetata de ciocolata cu topping, pe langa una fara. Nu ma judecati, imi place inghetata de ciocolata. Mult.

In fine, trecem la lucrurile serioase. Contul ei de facebook a fost usor de spart ar putea spune unii, fiindca eram prietene si toate alea, dar de fapt nu era prea usor. Cine s-ar fi gandit ca ea, regina viselor sale, ar avea ca parola numele unui medicament? Da, asta ziceam si eu.

Avea sute de prieteni, si inca mai cresteau numarul lor. E incredibil cati te vor ca prieteni pe un site de socializare cand ai aproape toate pozele aratandu-ti decolteul generos. Patetic. Si are zeci de poze, sa nu uitam si acest detaliu. Eu abia imi schimb poza de profil in doua luni, dar asta e alt subiect acum.

Hopa, un nou mesaj. Se pare ca lupul e online, nu de parca nu ar fi tot timpul asa. Cine e acel nebun in calduri de data asta, care va incearca sa o faca sa se dezbrace pentru el, oare? Nimeni, pentru ca din nou si ca intotdeauna, i-a scris sosia ei, lipitoarea fara demnitate, stiuta ca cea mai buna prietena a ei ever. Nu pot sa cred ca eram prietena si cu ea. Timpuri vechi, timpuri proaste.

Din nou tema era despre un baiat de care ii placea reginei, dar saracul cu acest blestem nu o va placea niciodata, pentru ca nu e de nasul ei, dupa vorbele ei. Hm, daca asta zice ea, atunci las putin youtube-ul in pace, si urmaresc convorbirea, devine interesanta.

Peste zece minute de aproape adormeala pentru mine, dar zece minute de admireala misteriosului pentru ea, in sfarsit s-a decis sa ii spuna prietenei sale despre cine e vorba, iar eu, sincer, am ramas cu gura cascata. De soc, nu de ceva ce ar fi monoton, ca un baiat cu patratele, alea alea. Era vorba chiar despre partenerul meu in farse, hack-uit, prietenul meu cel mai bun, si nu in cele din urma, crush-ul meu. Din acei baieti care ii sunt la picioare, trebuia sa aleaga pe viitorul meu sot? Bine, nu prea, dar totusi. Nu e ca si cum m-ar placea, sau ca ar placea-o pe ea, de fapt o uraste, doar ca stiti acel sentiment cand o alta fata place acel baiat pe care il placi si tu? Asa simteam acum, si simteam ca as putea sa sparg ceva.

" Do I wanna know? If this feeling flows both ways? Sad to see you go. Was sort of hoping that you'd stay "

Melodia celor de la Arctic Monkeys m-a trezit din gandurile mele, anuntand ca ma suna cineva. Si oare cine era? Ghiciti. Stai, nu cred ca ati putea ghici. Era chiar el, Aiden, acum crush-ul meu si si al ei. Ugh, urasc cum suna asta.

Cu o mica ezitare inainte, i-am raspuns totusi, nu doar pentru ca imi era dor de vocea lui chiar daca acum cateva ore l-am auzit la scoala vorbind, cu mine inca, ci si pentru ca mereu aduce ceva interesant in conversatie, deci..

"Alo?"

"Clara?" intreba el.

"Nup, ai gresit numarul pisii, adica nu e ca si cum mai sunt si in lista ta de apelare urgenta, sau asa ceva," am raspuns ironic.

"Mvai bine draga," ma tachina el; da, eram acel fel de prieteni. "Am vesti mari, dar mai intai zi-mi pe cine spionezi de data asta, sau de fapt stai, mai bine doar deschide-ti geamul," spune si apoi inchide apelul.

Stai. Ce?

Ciocanitul familial pe un ritm inventat de grupuletul mic al nostru, se auzea in geam mai silentios, ceea ce imi aproba gandurilor ca el chiar e aici, si cel mai probabil cu surioara lui, Addison, a treia si ultima membra a grupuletului nostru. Am inchis repede laptopul, si m-am dus la sursa zgomotului. Cum am deschis geamul, i-am zarit pe amandoi cum imi faceau cu mana si zambeau inocenti, ca si cum ar fi facut ceva rau si eu sa nu ma supar pe ei. I-am salutat, i-am poftit inauntru, apoi inchizand geamul si trantindu-ma pe patul meu pufos, iubirea mea numarul unu, am intrebat despre ce e vorba cu acele vesti mari.

camp.comUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum