camp.com

unu. (partea I )

Clopotul asurzitor se auzea ca un ecou in clase, facand toti elevii, sau cel putin pe cei din clasa mea, sa recreeze scena din High School Musical 2, doar ca aici nu era un muzical sau ceva care sa semene, era doar o simpla disperare de a iesii din clasa in sfarsit. Poate. Eu, in schimb, nu stiam cum sa injur acel clopot pentru ca m-a trezit din somnul specific anilor scolar. Dar nu e ca si cum as dormii eu in timpul scolii, doar ca azi era o exceptie. Azi era ultima zi de scoala, si incepea vacanta. Si cel mai important lucru, incepea tabara deja prea mult asteptata de mine.

In ultima saptamana, am reusit sa sparg pagina de web a taberei, fapt ce ma lasase sa verific mai in detaliat totul, si sa vad lista celor acceptati. Toti aveau ceva special in ei, si cel mai important lucru, toti aveau potential, mai ales in farse.

Un lucru ciudat din partea mea era ca imi facusem deja toate bagajele, si pot spune ca sunt total pregatita sa plec. Alte dati abia imi faceam in ultima ora bagajul, caci nu conta prea mult, dar acum e ca o petrecere ce abia astept sa fie inceputa. Asta e doar un detaliu mic, despre cat de organizata sunt eu. Subliniati ironia.

Am gasit un loc in spatele autobuzului deja plin cu copii, apoi mi-am scos castile din buzunarul gentii, si am lasat o melodie la intamplare sa sune dupa ce i-am conectat cu telefonul. Dulcea alinare pe care o provoaca momentele astea cand sunt doar eu si muzica, e perfecta, oriunde s-ar intampla ea. Avem o legatura de nedescris pe care sunt sigura ca nu sunt singura care o simte. Asta e ceva normal.

Peste vreo zece minute, autobuzul s-a oprit la destinatia la care ma indreptam eu. Am coborat, apoi am mai mers pe jos inca cateva strazi ca sa ajung acasa. Cum am deschis usa cu cheia, si apoi intrasem pe ea, asa am si inchis-o inapoi, pentru ca asa ma simteam eu mai bine, dar si pentru ca eram singura acasa, asta era deja ceva obisnuit. Am fugit pe scari pana sus, apoi am intrat in camera mea, si mi-am aruncat geanta pe undeva prin incapere fara sa imi pese pe unde aterizeaza.

Eram asa temptata sa imi deschid laptopul si sa imi continui de treaba, aceea de a viziona episodul la care am ramas din Supernatural, ca nici nu am observat ca nu eram singura persoana in camera. Cand am vazut reflexia neclara a cuiva in ecran, am tresarit si m-am intors, deja pregatindu-ma sa il confrunt cu ceva miscare invatata la arte martiale. Dar, din fericire nu era doar Addison care se uita la mine cu o expresie speriata pentru un moment, dar apoi zambea ca de fiecare data.

- Ce cauti aici, parca am stabilit ca nu o sa te mai furisezi asa in camera mea, ii spun pe un ton nervos, dar cu o urma de amuzament in el.

-Ma plictiseam. Si ca sa stii, nu m-ai pus sa jur pe rosu ca sa nu mai intru asa aici, deci e vina ta, spunea ea incrucisandu-si bratele la piept pentru cateva secunde, dar apoi s-a intors cu fata spre pat, si s-a aruncat ca o bomba pe ea, mai ceva ca si Garfield.

-Okay, scuze, am spus jucandu-i jocul, dar totusi mi-a scapat un chicotit la final. Ai vrea sa ne uitam la Supernatural pana cand vine timpul sa plecam?

-Da normal, trebuie sa imi revad sotul, spune Addie cu un zambet tamp pe buze.

-Stii ca doar ce incepusem nu demult cu sezonul unu, asa-i? Cum sa ai deja un sot? intreb amuzata de raspunsul ei.

-Asa bine. La mine si la Dean era iubire la prima vedere, nu poti sa intelegi asta pana ce nu ai mai intalnit-o pana acum, spunea pe o voce de diva, apoi dand cu o perina in mine dupa ce m-am pus pe pat impreuna cu laptopul.

-In primul rand, auch. Iar in al doilea, de unde stii ca nu am mai intalnit-o? intreb razand de situatie.

-Draga, eu stiu totul. Sunt Madame Addisonia Winchester.

-Da, iar asta e un pamflet, si trebuie sa te tratam ca atare.

-Touché.

Am cautat episodul pana cand Addisonia cauta prin dulapul meu dupa rezerva mea secreta de chips-uri. Le consum doar in momente cand doar ea singura vine pe la mine, pentru ca daca vine si fratele ei, mai mereu ne termina punga cu prostii bune repede, si noi devenim triste. Deci nu mai mancam din rezerva mea pe langa el. Am dat play, iar satena de langa mine deja incepea sa se 'aww-cărească', -care da, e un cuvant- si am dat volumul mai tare. Va fi o aproape o ora dificila,  mai ales daca Dean nu se va potolii din a fi irezistibil, dupa vorbele ei.

***

*omege,  nu am mai postat demult,  si imi pare rau pentru asta.  uhmm,  am zis sa postez partea asta,  nu e inca terminata,  dar am zis sa dau totusi ceva ceva. imi pare foarte rau,  dar nu stiu cat si cum o sa reusesc sa postez,  posibil o sa o continui in vara,  dar mai vad eu.  am zis sa postez asta,  sa vedeti cum mai merge in viata personajelor mele,  idk,  si apoi o sa apara si ceilalti,  nu va fie frica c: o sa incerc sa va pun pe toti in actiune,  ceea ce va fi putin dificil,  dar o sa incerc.  dar nu pot promite prea multe. *

brofist.