Capitolul III

6 0 0
                                    

Chiar dacă știam ca totul s-a terminat, încă speram la o nouă șansă. Chiar dacă a fost un timp scurt, a fost frumos. L-am iubit fără să știu. Fără sa îmi dau seama. A fost totul  întâmplător. Știu sigur că oricât de mult timp va trece. Orice iubit voi avea. Pe el nu îl voi uita. Am încercat de multe ori sa îl uit. Spuneam ca l-am uitat. Dar de fiecare data când îl vedeam îmi dădeau lacrimile și tremuram. Pur și simplu nu ma puteam controla. Nu îl voi uita niciodată. Nu ai cum sa uiți prima iubire adevărată...
A trecut mult timp de când nu am mai vorbit cu el. Dar... Într-o seara. Era aproape 24:00. Întru pe messenger și tastez numele lui. Citeam conversațiile vechi și suspinam. Dintr-o data vad cum îmi tastează mesaj. M-am panicat. Și atunci%
J: -Ce faci?
A: - Bine. Tu ce faci?
J: - Bine și eu. Am vrut sa vad ce mai faci, cum te mai simți.
A: -Eu sunt bine.
J: - Mă bucur...
A: - Și eu...
J: - Ți-ai mai făcut iubit?
A: - Nu...
J: - Îmi pare rău
A: - Nu e vina ta
J: - ...
A: - În fine... A trecut. Când vii acasă?
J: - Ți-e dor de mine?
A: - Ehh... Are cui să îi fie dor..
J: - Cui?
A: - Păi... Mamei, iubitei...
J: - Doar mamei...
A: - Dar iubitei tale?
J: - Nu ii este dor.
A: - V-ați certat?
J: - Cam așa ceva...
A: -Îmi pare rău
J: - Mna, asta e...
Și din acel moment am știut ca mai pot avea o șansă. Și am continuat sa vorbim. Am încep sa fim din nou apropiați. Totul începe sa fie ca înainte. Dar după un timp a devenit rece. Și când l-am întrebat de ce, mi-a spus că s-a împăcat cu iubita lui... M-a afectat asta. Cu greu am trecut peste. Dar am încercat sa ma descurc.

Iubire blestematăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum