Iubire blestemată

Capitolul IV

  A sosit vremea ca el să vină în țară. A venit. Mereu îl vedeam... Cu aceleiași ochi... Cu aceleași sentimente... Parea că și el. Dar ma înșelam amarnic. Nu mă iubea. Dar facea să pară asta.
   Chiar il credeam. Ne vedeam din când în când și îmi spunea că mă adora. Nu puteam să îl uit nici dacă voiam. Aș fi vrut să îl uit. Sa nu mai pot simți vreodată ceva pentru el. Dar era imposibil. El era băiatul de care m-am îndrăgostit ...
   Într-o seară i-am dat mesaj. Voiam să ne vedem. S-a prefăcut că nu știe cine eram. Nu avea numărul salvat. Și atunci m-am închis în mine și mi-am promis că nu mai am sentimente pentru el. Asta nu a durut mult.
   Dar... După ceva timp... Am ieșit de la muncă și un coleg a chemat un prieten că să ne ducă până la in non-stop. Apoi am mai rămas cu ei. Mie îmi fugeau ochii după băiatul care conducea, Nikolas. Dar în gândul meu știam că nu s-ar putea uita la o fata că mine... Era prea frumos.
   Am stat cu ei vreo ora. După care el a spus că trebuie să meargă să facă plinul la mașină.  Așa că a întrebat dacă vrea cineva să meargă să cumpere ceva. Eu, logic că m-am oferit.  Am mers noi doi și încă un prieten. Apoi Nikolas...
N: -De ce ești așa tăcută?
Eu: - Păi ce aș putea spune?
N: - Nu știu. Ce vrei. Vorbește și tu!
Și așa am început sa glumim. Am ajuns înapoi în locul unde erau amicii noștri. M-am așezat pe asfalt. Și nu știu cum, el s-a așezat lângă mine. Doamne.... Ce fericită eram.  Simțeam că mă îndrăgostesc din nou. După atâta timp... Simțeam fluturi in stomac.
   După câteva ore ne-am strâns la un amic acasă. Și am rămas peste noapte. Eu m-am așezat pe o canapea în bucătărie. A venit și el. Pe când ceilalți au plecat la non-stop. Deci, am rămas singuri. Aveam emoții și stăteam cu ochii în telefon.
   Văzând asta, Nikolas îmi ia telefonul. Începe să mă gâdile. Mă făcea să râd. Era minunat...
   Au venit ceilalți și am mers în altă cameră. Și am zis că să mă ducă pe mine și pe Helene acasă. Helene fiind amica mea. Dar Nikolas a spus că îi este somn. Și a început a râde învelindu-se. Alexander m-a apucat de talie și mă aruncat lângă el. Ceilalți și-au dat seama că ne plăceam. Și tot se îngrămădeau în noi. Până când Nikolas m-a îmbrățișat. Acea îmbrățișare m-a făcut să mă îndrăgostesc de el de-a binelea.
    Și am vorbit toată noaptea. Spre dimineață. Când sa mă ducă acasă. Am am intrat în mașină și a zis să mă așez în față. Zâmbeam... La fel și el... Când am ajuns in apropierea blocului am coborât. Și i-am zis "Vorbim" dar nu i-am dat nici Facebook-ul. Nici numărul de telefon. Și s-a interesat de la ceilalți.
  Și uite așa a început povestea noastră....