Școala

13 8 0
                                    


Magda pov

-numai mie mi se pare ca școală asta e puțin ciudata? Și nu într-un sens bun...

Îmi zic asta mie cu gândul ca poate am dreptate.... Ce sa mai zic? Abia m-am mutat la o noua școală și totul mi se pare atât de diferit nu în sensul bun... Nu știu cum sa ma exprim atât de bine sa ma înțeleagă cineva... Da, am prieteni și totuși ceva cu copii de aici e neinregula adică unii se feresc de mine iar alți nu vor sa vorbească cu nimeni... Efectiv sunt doar de decor..... Stau pe banca în curtea școlii, stau singura... De ce? E simplu pentru ca am vrut putina liniște, cerul e gri... Urmează sa ploua... Stau în gândurile mele... Și tot îmi spun îngrijorată ceva nu este bine! Pot recunoaște îmi place liniștea... E asa frumoasa și numa bună sa te gândești la tot ce ți s-a întâmplat pana acum. Îmi țin mâinile împreunate îmbrăcată de data asta toată în negru.. Ironie no? Ma uit în ecranul telefonului ce îmi vedeam reflexia... Ochii mei căprui... Îmi zice mami sa nu fur inima oricui și numai la băiatul pe care îl plac.. Gândul ma face sa zâmbesc iar parul meu ce e un fel de combinație de maro aka negru ma face sa ma gândesc dacă sa nu ma vopsesc în mov. Da îmi place și movul dar și albastru... Aud sunetul unei ciori.. Nu pot sa cred? Pe aici? O cioara? Ma gândeam ca poate fi corbi sau alte păsări dar totuși cioara?

- hei ce faci?

Ma uit în fata nu e nimeni.... Apoi îmi mut privirea în spate.. Fiind proful acela.... De fiecare data când stau pe lângă el, ma ia cu fiori...

Eu:ma gândeam... Am vrut sa stau puțin singura

Ma forțez puțin și schițez un zâmbet ca sa îl asigur ca sunt bine. Se apropie de mine iar eu îmi mut privirea la mâinile mele.... De ce nu ma simt bine în preajma lui? De ce îmi da sentimentul acela de nesiguranță? De ce...? Atunci ma opresc din a-mi pune întrebări și realizez ca el e în spatele meu, se uita fix la mine. Inima iar mi-o ia razna... Îi simt respirația cum îmi atinge ceafa... Ce?...... Îmi întorc privirea și vad ca e la același nivel cu al meu și se uita fix la mine.

- ce drăguț

Îmi zâmbește și pune mana pe cap blând.... Ce e în neregulă cu tipul asta?

- sa nu stai mult va ploua

Îmi face cu ochiul apoi se ridica și pleacă... Omul asta...tre sa stau departe de el. Ma ridic și merg înapoi în clasa. Atmosfera e una rece și mohorâtă...fiecare vrem sa plecam acasă și sa scăpăm de aici... Am început un mic desen dar un ghemotoc de hârtie mototolit, în asa fel sa îl simți când te lovește, ma oprește din cea ce fac... Ma uit în spate și o vad pe Lisa cum îmi face semn sa citesc ce scrie pe hârtie. O desfac și vad ca scrie " ma plictisesc... Tu ce faci când ieșim?" ii răspund cu " plec acasă și somn" și io dau... Nu stau mult ca iar ma lovește cu hârtia ce de data asta scrie " nu te-ai înscris în niciun club?" îi răspund iar cu un "nu" și io dau înapoi.. Și iar ma trezesc cu o lovitura de data asta în cap. " ar trebui sa te înscri, deoarece domnul director va zice ca nu faci nimic și etc.... Nu vi în clubul de desen?" io arunc de data asta cu sete înapoi, " nu știu vad eu" după răspunsul asta ma lasă în pace pana la sfârșitul orei. Aceasta fiind ultima ma ridic și iau ghiozdanul meu cu bufniță alba si putin negru. Ma îndrept spre ușa când ma ia în brate cine alta de cât Lisa.

Li: deci te-ai decis?
Eu:vad eu
Li:apropo de ce ai stat cu proful de biologie de vorba? Ai probleme?
Eu:nu.. Ma întrebat ce fac atât și totuși cum îl cheamă?
Li: Rick Mertens...
Eu:oh bine
Li:mâine vreau sa te vad înscrisă într-un club ok?
Eu:ok ok

Plec spre casa, mami fiind la serviciu iar tati plecat în alta tara cu treaba eu stau cu câinele meu Hiduc și pisica mea Sisi. Ajung și direct ma bag în pat cu pisica în brate uitându-mă pe laptop. Vorbesc cu Lisa și tot odată îmi da un link cu mesajul "trebuie sa vezi asta". Apăs pe link ul dat și vad o știre ce îmi da fiori. Fiind alb negru pagina și luat ori de la știri sau ziar vechi părerea mea... Ce spune despre oameni dispăruți.

"În ultima luna au început dispariția unor oameni importanți din societate... Unul din acele victime fiind fostul șef al politiei Booth Thompson.. Soția a declarat ca el a plecat la magazin și nu sa mai întors. Ultimele dispariți fiind tot mai neobișnuite.. Politia a început o ancheta pana acum tot ce au găsit au fost câteva urme a unui bărbat și sângele a oamenilor ce au dispărut."

Trec mai departe sa răsfoiesc mai repede ca am și teme apoi vad ca într-o poza a unei persoane dispărute este chiar în fata scoli unde învăț. Măresc poza și în spatele lui pe scări e un profesor ce se uita direct la el.... Atunci îi zic noapte bună lui Lisa cu scuza ca nu ma simt bine și încep sa caut informații despre școală asta asa zisa normala... Ce e ciudat e ca nu exista nicio informație despre aceasta.... Atunci închid laptopul și încerc sa stau calma.

-poate nu au vrut sa pună informați... Sau da eroare

Îmi spun eu mie ca să ma liniștesc. Aud ușa și tresar. Ma ascund în camera stand acolo... Ușa se deschide iar eu efectiv ma cac pe mine de frica.

M:scumpo am ajuns

Ma liniștesc când o aud pe mami deschid ușa și în fata mea apare proful de bio... Ma dau în spate... Tremur iar.... Urăsc senzația asta, ma lipesc de perete iar acesta ma apuca cu ambele mâini. Strânge puternic iar eu încerc sa scap.....

M:scumpo? Scumpo.? Trezește te!

Tresar și uit la ea.... Am adormit? Ma uit la ceas și vad ca e 22:00....

M:hai sa papi

Dau afirmativ din cap și o urmez pana în bucătărie... Acest prof ma speriat în ultimul hal... Ce naiba? Plus ca nu ma ajutat nici link-ul dat de Lisa... Parca i-am spus ca am o problema cu chestiile astea.... Ma uit la mâncare apoi la mami..

M:ce sa intimpla?
Eu:mami.. Am auzit de o știre în care se spune ca unii oameni au dispărut fără vreo urma.... De parca iar fi înghițit pământul...
M:hm.. Calm polițiști sunt în preajma.. Ma oprit unul și ma anunțat sa am grije cu condusul și dacă vad ceva sa ii anunț imediat... Nu știam de ce ca nu mi-au spus ceva mai mult de atât.. Dar vad ca e serios...
Eu:cred ca e despre știrea asta...
M:asa e... Plus ca azi la lucru Irina colega mea cu care stau pe tura îmi povestea de unele dispăruți a unor copii mi sa părut ciudat dar înțeleg de ce sa dispară copii..
Eu:hm?
M:sunt mai neajutorați mai ales în fata unii nebun

Atunci ma trosneste informațiile pe care le-am citit de pe link-ul acela... Poza cu copilul lista cu numele fiecărui om dispărut.... Majoritatea erau copii de clasa 8-11... Iar proful acela.... Ma sperie.... Fără sa îmi dau seama îmi cad câteva lacrimi.. Mami începe sa ma calmeze spunând ca totul va fi bine dar eu știam ca nu e asa... Ma adus în camera și băgat la somn... După plâns am adormit imediat.... Ce sa ma fac?

Școala Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum