Larry Stylinson one shots

Who would have thought

A/N

Inspirat din ce e la media:

'When u and ur friend end up wearing the same shirt'

Louis' POV

Sunt sigur că nu am nicio șansă, așa că nu-mi fac speranțe.

Evident, e popstarul momentului, n-ar avea cum să simtă același lucru și nu vreau să ne îndepărtăm dacă află...

Iau ceva de îmbrăcat pe mine și ies din cameră.

Harry's POV

Îmi iau ceva de îmbrăcat din dulap și mă uit în oglindă. Merge.

Știu că n-am nicio șansă cu el, Lou mă consideră cel mai bun prieten și nimic mai mult. Ar trebui să-mi reprim sentimentele, chiar nu-mi doresc să ne stricăm prietenia.

Ies din cameră și dau nas în nas cu Louis care stătea în fața ușii deschise a camerei sale.

"Avem același tricou!" spun eu zâmbind.

"Schimbă-l!" râde el și mă împinge în joacă.

"Ba tu schimbă-l!" îl înghiontesc înapoi.

"Tu schimbă-l!" continuă împinsul jucăuș.

"Ba tu să-l schimbi..." îl împing în camera sa și el cade pe pat, eu venind deasupra sa și apropiindu-mă de față sa.

Își mută privirea de la ochii mei la buzele mele și aș minți dacă aș spune că eu nu fac același lucru.

Îmi cobor lent capul și el și-l ridică la fel de lent. Anticiparea e insuportabilă, dar când ne unim buzele simt ca și cum artificii mi-ar fi invadat corpul. Lou îmi răspunde cu aceeași intensitate și nu-mi vine să cred ce se întâmplă.

"Lou, și tu-" șoptesc după câteva secunde rupând sărutul.

"Shhh, doar sărută-mă..." șoptește și-și așează mâna în jurul gâtului meu trăgându-mă mai aproape și unindu-ne buzele într-un sărut și mai intens.

Buzele sale asupra alor mele sunt ceva ce aștept de mult timp, și sentimentul e incredibil.

Ne despărțim după un timp respirând profund și cred că zâmbetul meu e pe cale să-mi rupă fața. Îmi așez capul la pieptul său relaxându-mă, el așezându-și brațul în jurul meu.

"Săruți mai bine decât mi-am imaginat." îmi spune el iar eu chicotesc.

"Nici tu nu ești prea rău." spun iar el mă strânge de umăr mai tare decât ar trebui. "Glumesc! Doar glumesc." îi spun și fac contact vizual cu el. "Ești minunat." încep să-i presar săruturi asupra feței sale iar el începe să râdă.

"Stai! Stop!" încearcă el să mă oprească ținându-mă de umeri.

"De când?" îl întreb încetând. "De când simți asta pentru mine?"

"A trecut ceva timp..." spune timid. "Tu?"

"Eu te-am întrebat primul." insist eu.

"Câteva luni, ok?" îmi răspunde. Nu pot să cred...

"Mai știi interviul ăla în care te-am privit atât de mult încât nu am fost atent la întrebarea gazdei?" îl întreb așezându-mă înapoi la pieptul său.

"Da, îmi amintesc câte ceva." corpul său îi vibrează sub mine în timp ce-mi vorbește.

"Atunci mi-am dat seama că ce simt pentru tine e mai mult decât ce simți pentru un prieten." îi spun. După un timp îmi vorbește din nou.

"Îți amintești ziua aia în care te-am ignorat aproape non-stop?" întreabă el. Îmi amintesc. A fost groaznic.

"Era la câteva zile după acel interviu. Credeam că ți-ai dat seama ce simt și că mă ignorai fiindcă nu simțeai aceleași lucru dar nu voiai să mă rănești." După câteva secunde conștientizez. "Stai, de ATUNCI?" îl întreb făcând contact vizual cu el. Asta e la câteva zile de la momentul când eu mi-am dat seama ce simt cu adevărat. "Atunci de ce m-ai ignorat? De ce ai face-"

"Îmi era frică c-o să mi se citească pe față ceea ce simt, că n-o să-mi pot ascunde sentimentele." mă întrerupe. "Bine că am început turneul, altfel nu știu cum aș fi rezistat în interviuri. Pe scenă mai pot să te evit fără să pară evident, dar în perioada de promo n-am nicio șansă." Oftează. "Nu voiam să rup prietenia cu tine doar pentru că simt ceva mai mult pentru tine."

"Nu mai ai de ce să te îngrijorezi acum." spun relaxându-mă din nou.

"Așa e." îmi lasă un sărut pe păr și nu mă pot abține din zâmbit.

"LOUIS, DE CE MĂ LAȘI SĂ TE AȘTE-Oh..." Niall intră în camera lui Louis. Un rânjet i se ridică pe față după câteva secunde. "Știam eu că veți sfârși așa! Știam eu!" iese zâmbind din cameră înainte ca noi să apucăm să spunem ceva. Amândoi începem să râdem la reacția irlandezului.

"Mă bucur că simți același lucru." îl aud pe Lou spunându-mi.

"Și eu."

"Sunteți făcuți unul pentru celălalt, pentru numele lui Dumnezeu!" strigă Niall din afara camerei. Nu pot decât să zâmbesc la spusele sale. Îmi unesc buzele cu ale lui Lou din nou și nu puteam fi mai fericit de atât.

Chiar simt că Niall are dreptate.