Larry Stylinson one shots

They fit you better (AU)

A/N

Soulmate AU

Inspirat din ce e la media (de pe tumblr)

Toată lumea este născută cu heterocromie. Unul din ochii tăi are culoarea ta, celălalt are culoarea ochilor sufletului tău pereche.

Când îți vei întâlni sufletul pereche ochii tăi se vor schimba la o singură culoare. Sufletul tău pereche va primi culoarea sa de la tine, și invers.

Dar își vor da seama la timp de schimbare Louis și Harry?

Harry's POV

Piesa se termină și încep să respir adânc după acel rap kilometric. Îi ador pe cei de la twenty one pilots, dar concertele lor sunt foarte intense.

Îmi anunț prietenii că merg până la toaletă și o iau într-acolo.

Când intru în baie observ pe cineva mai scund ca mine într-o parte a băii. Nu acord atenție și îmi fac treaba.

Mă spăl pe mâini și când dau să ajung la uscător calc în apă și alunec pe spate. Îmi strâng ochii anticipând căderea dar tot ce simt sunt brațele cuiva în jurul meu. Îmi deschid ochii și întâlnesc o pereche de ochi care-mi sunt cunoscuți. De unde îi știu?

"Oops!" spun timid și mă ridic în picioare. Persoana din fața mea este tipul scund care stătea în celălalt capăt al băii. Zâmbetul lui...

"Hi!" spune necunoscutul iar eu privesc în jos timid. "Un pic stângaci, am dreptate?" spune el iar eu chicotesc. Încerc să-mi dau seama de ce-mi sunt atât de familiari ochii săi dar nu-mi dau seama. "Louis." își întinde mâna și i-o strâng cu drag.

"Harry." îi spun zâmbind.

"Harry." spune și-mi place numele meu pe buzele sale. Își verifică ceasul și devine agitat. "Eu sunt cam așteptat, așa că ar cam trebui să mă grăbesc, dar locuiesc în oraș așa că poate mai ne întâlnim."

"Oh-ok. Bye Louis!" spun în timp ce el se grăbește către ieșire.

"Ne vedem, Harry." spune făcând un ultim contact vizual cu mine înainte să iasă afară grăbit.

Mă întorc înspre baie cu un zâmbet pe față după câteva secunde. Îmi ridic fața către oglindă și atunci conștientizez. Louis...

Dau buzna afară dar e de negăsit. Mulțimea e prea mare și agitată ca să-l mai pot găsi.

Louis' POV

Ochii lui... nu știu de unde să îi iau dar sunt sigur că îi știu de undeva. Și era atât de adorabil cu gropițele alea ale lui.

Mă întorc la prietenii mei zâmbind și observ că ne aflăm la o pauză dintre piese. Fața lui Stan se schimbă când mă apropii de ei.

"Louis, ochii tăi..." spune privindu-mă uimit.

"Ce e cu ei? Știu că sunt minunați și unici, nu trebuie să insiști." glumesc eu. Unul din ochii mei este albastru, iar celălalt verde. Știu că cel verde nu-mi aparține în totalitate, că este al sufletului meu pereche, dar nu pot să nu fiu fericit că am fost binecuvântat cu două nuanțe atât de minunate.

"Nu, Louis, sunt la fel." îl privesc confuz. "Ochii tăi sunt la fel." spune Stan și sunt și mai confuz. Despre ce vorbește, e imposibil. Numai în cazul în care-realizarea mă lovește și-mi scot telefonul ca să pornesc camera frontală.

Stan are dreptate. Ochii mei... sunt la fel. Sunt albaștrii. Asta înseamnă-

"Harry!" spun și o iau la fugă înapoi către baie.

Ajung acolo dar nu e nimeni înăuntru. Unde poate fi?

Mai mă uit prin jur un timp. N-am nicio șansă.

Mă întorc la prietenii mei iar Stan mă privește trist când eu oftez abătut.

"O să-ți găsim jumătatea." spune el.

"Sper să-l găsesc." spun zâmbind la amintirea lui.

***

Harry's POV

O săptămână. 7 zile lungi și chinuitoare în care a trebuit să merg la muncă și să privesc toată lumea care trecea pe lângă mine pe stradă. Londra e mare, Louis ar putea fi oriunde.

Intru în restaurantul meu favorit din întreg orașul și scanez împrejurimile ca de obicei. Nici urmă de băiatul cu ochi albaștri. Exact nuanța mea...

Cum nu mi-am dat seama? Cum am putut să nu recunosc nuanța? Presupun că zâmbetul lui m-a fermecat mult prea mult.

Mă așez la o masă iar când chelnerița vine și întreabă 'Ca de obicei?' eu dau din cap zâmbind. Ce pot spune, ador restaurantul ăsta.

Continui să caut pe internet tineri pe nume Louis care locuiesc în Londra și au ochi albaștri. Niciun rezultat relevant.

După ce-mi ajunge mâncarea și o termin iau o porție și la pachet și plec înspre casă.

Aparent umblatul prin uriaș și căutările pe internet nu mi-au adus nicun rezultat. Trebuie să găsesc altceva.

Ajung la un colț de stradă și când să iau o curbă mă ciocnesc de cineva.

"VEZI PE UNDE CALCI-Harry?" privesc persoana din fața mea care-mi vorbește și conștientizez că e Louis.

"Louis!" spun și-l îmbrățișez. El începe să râdă și mă îmbrățișează la fel de strâns. Ne îndepărtăm după un timp și ne uităm unul în ochii celuilalt.

"Ochii tăi sunt minunați." îmi spune zâmbind.

"Nu e ca și cum sunt și ai tăi." spun și chicotesc. Lou îmi zâmbește și-mi mângâie obrazul.

"Ție îți stă mai bine cu ei." îmi spune și sper că nu roșesc prea tare. "Haide, nu vreau să răcești în frigul ăsta." spune și o luăm la pas.

Își împletește degetele mâinii sale cu ale mele după câteva secunde și simt că mai norocos de atât nu puteam să fiu. Îmi sărută mâna împreunată cu a sa și nu ne putem abține din a ne zâmbi unul altuia.

În sfârșit ne-am găsit unul pe celălalt.