Moartea unui artist.
Copacii isi revarsa durerea intr-un strigat mut
Vantul incearca sa-si croiasca drum printre case de lut
Incearca sa fuga,sa renege durerea
Sa ignore ca poetului i-a sosit vremea.
El insa zace in nesfarsita-i asteptare
A reinvierii si a mortii uitare.
Chipul e palid si totusi senin
Ca si intreaga-i fiinta plina de chin
De vinovatia lasarii unui popor de poeti in formare
De abandonarea creatiilor sale.
