despre sine

175 18 2
                                    

cutia toracică mi-e loc de joacă,
pentru demoni mediocri și firavi.

uneori, au puterea să mă distrugă
dar, adesea se îneacă în amară confuzie
și se distrug tot ei, ei înșiși

m-am săturat să simt!
căci nu simt destul
iar tristețea în mine-i ecou

nu sunt nimic!
efemeră, doar prin existență
dar sunt totul,
uneori, când iubesc, prin absență.

***
răsfirată în partituri moarte
în versuri negre, adesea mă topesc

***

măsura și rima, sunt atât de relative
încât pot fi, atât cât nu-s
eu nu sunt artă, sunt haos grotesc
și-s întuneric, dar doar când e just

sunt a ta, oricând mă vrei
dar să mă ai mai mult de-o oră, nu-ți doresc
căci sunt foc când ai mei demoni
prin inimă, și alte organe, pășesc

Mă topesc în mine însămi Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum