Urăsc autobuzurile.
Avioanele.
Metroul.
Pentru că nu este o cale ușoară de a scăpa.
Nu întâlnesc foarte multe persoane noi.
Parțial pentru că sunt speriat/ă.
Parțial pentru că este greu să întâlnești pe cineva nou când tu
doar ... stai în patul tău toată ziua.
Mă gândesc prea mult.
Mă gândesc înainte,
Mă gândesc înapoi,
Mă gândesc pe-lângă
Dacă există, mă gândesc naiba să-l ia.
Și nu este de parcă pot să ies și să aleg
să nu am anxietate, nu este doar simplu
îngrijorându-te...
Dar vine un timp când trebuie să ieși din casă
Altfel vei murii de foame.
Și tu ai probabil pe cineva de care chiar îți pasă și trebuie să faci un efort.
Deci ies afară pe ușă.
Treseul meu este foarte simplu.
Trec suburbiile, pe lângă pădurice.
Aproape pot să văd locul unde mă îndreptam.
Iar apoi mă lovește.
Simt strada basculându-se.
Strada e așa grii, că mi-ar arde ochii afară și probabil aș zbura până în spațiu,
Pentru că nu pot să îmi simt picioarele atingând solul.
Un million de gânduri
Trec prin mintea mea.
Nu, Am mai trecut prin așa ceva înainte.
+atac de panică+
CITEȘTI
anxietate.
Teen FictionNu. Nu din nou. De ce trebuie sa apara mereu de nicaieri. Este foarte cald aici. Nu pot respira. De ce nu pot respira?Imi tremura mainile. Inima mea bate cu siguranta prea tare. Pulsul e prea ridicat.