DEPRESIEDepresia se urcă pe tine încet. Chiar la început te chinui cu micuțele
lucruri, dar de obicei alegi să le ignori.
Este ca o durere de cap. O să îți spui că este temporar și că o să treacă. Este doar o altă zi rea.
Dar nu este. Ești prins/ă în acest stat al minții. Tu...
devii folosit/ă să pui o mască socială și să continui să trăiești pe lângă ceilalți,
pentru că asta trebuie să faci. Asta fac și ceilalți, Dar, problema nu
pleacă. Te chinui să rulezi în fiecare zii și începe să te coste mai mult și mai mult.
De aceea pici și mai adânc și asta se întâmplă atunci când începi încet să dai cu spatele
prietenilor și familiei,
câteodată ignorându-i complet.
Toată satisfacția dispare. Lucrurile mici care erau folosite să îți aducă bucurie acum sunt lipsite de valoare. Chiar și sarcinile cele mai simple devin dureroase.
Și de aceea îți lipseste motivația. Acum... de ce ai mai încerca daca nimic nu o să te mai facă fericit/ă oricum. Totul te face să te simți
și mai rău , devii prins într-un cerc vicios. Dintr-o dată te găsești trăind în
mișcare lentă. Zilele devin imperceptibile...
Doar sunete albe, doar...greutăți, îți umplii mintea doar cu devărsari peste corpul tău. Te simți ca și cum nu vei mai fi niciodată fericit.
Continui să dai cu spatele și să distrugi relații. Te simți rușinat/ă pentru tot ce ai făcut
și ceea ce nu ai făcut. Acolo este o parte din tine care vrea să îndrepte lucrurile.
Un avânt-brusc pozitiv care te face să mergi afară, să cunoști alte persoane, dar... totul este
scurt pentru că știi că nu o să funcționeze oricum. Lucrurile care fac prietenii tăi emoționați te lasă indiferent/ă pe tine
și devin conștienți de diferența uriașă care se află între tine.O altă eșuare nu este o opțiune, și într-un sfârșit alegi
să fii singur/ă în zona ta de comfort unde nimeni nu întreabă nici o întrebare.
Redusul respect-de-sine și lipsa scopului devin insuportabile. În cele din urmă îți dai seama că nu poți
să continui așa și sunt două lucruri care se pot întâmpla:
Ori decizi să iei niște ajutor, sau...
ai putea încerca să te sinucizi.
*nu știu dacă ar trebui să continui cartea, voi ce ziceți?*
CITEȘTI
anxietate.
Teen FictionNu. Nu din nou. De ce trebuie sa apara mereu de nicaieri. Este foarte cald aici. Nu pot respira. De ce nu pot respira?Imi tremura mainile. Inima mea bate cu siguranta prea tare. Pulsul e prea ridicat.