ᴵᵐᵖᵉʳⁱᵛᵐ ᴿᵒᵐᵃⁿᵛᵐ

I

     Nimeni! Nimeni nu a auzit de Armin! Și nici de Valec Antarium. Și motivele le vom afla mai încolo. Dar stai liniștit, dragă cititorule! Tu o să auzi...
     Dintre conducătorii Imperiului Roman, cu siguranță sunt cei mai puțin cunoscuți. Atât de puțin cunoscuți, încât nici măcar tu nu ai auzit de ei. Nimeni n-a auzit de ei...
     Valec Antarium fusese un conducător măreț al Imperiului Roman. Fusese la fel de vrednic ca Augustus sau Cezar (sau poate chiar și mai vrednic... ). Iar Armin... existase și el, într-adevăr.

***

     Banchetul la care lua el parte era luxos și îmbelșugat. Și mai era și dat în cinstea lui. Dar nu îi păsa. El era prea măreț ca să fie interesat de asemenea nimicuri. ,,Eu n-am de ce să mă bucur pentru că ei mă cinstesc și mă respectă. Pentru că eu merit mai mult!“ își zicea în gând. El era Armin. El era nepotul mărețului și cunoscutului Valec Antarium. El era viitorul conducător al Imperiului Roman!

     De până să moară, Valec Antarium își exprimase dorința de a-l lăsa pe el pe tron ca succesor. Iar acum, el, Armin, urma să calce pe urmele sale. Valec Antarium fusese un om curajos. Datorită lui, Imperiul Roman se întindea pe cinci milioane de kilometri pătrați (număr care nu se cunoștea la acea perioadă, dar a fost aproximat de istorici și genii; adică de autoare )! Iar el, Armin, urma să devină mai puternic decât el. Urma să devină cel mai mare conducător pe care avea să-l vadă acel imperiu. Își propusese să fie cel mai măreț om al lumii, iar peste ani și ani să-l știe toată omenirea.

     Pe masa din fața lui se aflau feluri nenumărate de mâncare. Cu toate astea, Armin refuză să guste ceva ce nu era pregătit special pentru el. Înainte să mănânce, îl punea pe servitor să guste. ,,Naiba, sunt atât de important că poate cineva vrea să mă otrăvească! Ceea ce ar fi inacceptabil, deoarece imperiul ar pierde viitorul conducător al întregii lumi!“ se gândea el, în timp ce servitorul gusta din mâncare.

     Servitorul acela se numea Celio și îi fusese credincios lui Valec Antarium. Avusese ordin să-l protejeze pe măritul conducător (ne dăm seama cum îl protejase dacă omul era mort). De fapt, Valec Antarium fusese asasinat. Iar Celio nu știuse despre asta. Majoritatea credeau că el fusese cu măritul Valec Antarium, și că acesta își dăduse viața în brațele lui Celio. De fapt, toți credeau asta. Toți în afară de Armin. Celio urma să-l slujească și pe Armin la fel. Într-adevăr, era un servitor credincios și bun. Dar complotul pentru asasinare lui Valec Antarium fusese pus la cale cu nemărginită mârșăvie...

     Armin privea sala și toți oamenii din sală. Compania lor nu îi făcea deloc plăcere. ,,Toți sunt proști în afară de mine...“. El era acolo doar pentru oficialități și formalități; și pentru mâncare. Mai ales pentru mâncare. Într-adevăr, lumea dansa și cânta pe acolo, erau dezorganizați... El ar fi preferat o festivitate în care el să fie venerat. Ar fi fost mult mai plăcut pentru el. ,,Și chiar merit!“.

     Se făcuse în sală o liniște de mormânt. Însă numai pentru cinci secunde. Neștiind ce se întâmplă, Armin renunță la uitatul pe pereți. Privi în jur, și realiză că intrase cineva în sală. Era Davidum, un conducător al armatelor. Până când el, Armin, urma să împlinească optsprezece ani, Davidum urma să-l ajute în guvernarea a jumătate din imperiu. ,,O fi crezut Valec Antarium că sunt prost și l-a pus pe ăla să mă ajute să nu duc de râpă toată munca lui din start?!...“.

     Armin îl privea pe Davidum vorbindu-le oamenilor din sală. De cum intrase, toți își îndreptaseră ochii către el. Văzându-le admirația, el ridică mâinile către cer, apoi începu să le vorbească. Toți îi sorbeau vorbele și îl priveau admirativ. Se opriseră din tot ceea ce făceau. ,,Omu' ăsta e chiar mai respectat decât Antarium.“. Viitorul conducător realiza că își găsise un model în viață. Oamenii chiar păreau să-l iubească pe căpitanul armatelor. Davidum părea un supraom îngropat în modestie – ceea ce Armin nu va fi niciodată.