ᴵᵐᵖᵉʳⁱᵛᵐ ᴿᵒᵐᵃⁿᵛᵐ

II

     — Luați-l! le zise Davidum gărzilor. Luați-l și îngropați-l pe colină! Mai repede!

     Doi soldați intrară în sală. Cel care era mai voinic dintre ei îl ridică, și merseră pe colină. Era o noapte ploioasă, bătea vântul, tuna și fulgera. Cizmele celor doi se împotmoleau în noroi, dar cei doi continuau să înainteze. Ajungând la poalele colinei, voinicul îl lăsă jos cu zgomot pe Armin.

     — Greu mai e nemernicul! se plânse el.

     — E viu! Nu vezi că mai mișcă? zise cel care era mai firav.

     Celălalt îl privi atent, și realiză că băiatul pe care îl cărase tot drumul până acolo era într-adevăr viu. Atuni ridică lopata.

     — Ce faci?

     — Îl lovim în tâmplă. Să nu-l îngropăm de viu. La trei!

     Cel firav ridică lopata cu spaimă.

     — Unu... Doi...

     Voinicul pică, fiind lovit de lopata celuilalt. Slăbănogul își dădu jos coiful, iar părul blond i se revărsă peste umeri. ,,Sper să fi făcut o alegere bună... “.

***

     Drumul fusese lung, mai ales prin ploaie. Părul ei era leoarcă, și el era greu. Dar în sfârșit ajunsese acasă. Bătu în ușă și stătu ceva timp până să i se deschidă. Dar atunci când ușa se deschise, ea văzu chipul fratelui ei.

     — Unde ai... zise el, dar se opri mirat.

     — O să îți explic.

     Fata îi povesti încet tot ce văzuse.

     — Xiomara!

     — Doar nu puteam să mă uit la el cum moare!

     — Și l-ai adus aici?

     — Nu aveam unde altundeva.

     — Mai bine l-am întinde într-un pat ca să se odihnească...

     — Ești nebun? N-auzi că l-a mușcat o viperă? Doar n-o să-l lăsăm să moară...

     — Atunci ce o să facem? Ai vreun antidot pentru venin?

     — Normal că nu. Dar am ceva pentru otrăvuri slabe...

     — Nu o să-l ajute prea mult.

     — Știam că pentru veninul de șarpe se taie o venă ca să curgă sânge...

     — Așa se face, dar n-are cine.

     Xiomara privi către Armin. Îi părea rău de el. Se uită la brațul de unde fusese mușcat.

     — Doamne!

     — Ce e?

     — Ether, uite! îi zise ea fratelui ei.

     Pielea din jurul mușcăturii de viperă se inflamase. Se învnețise.

     — Are convulsii! Mă doare și pe mine când mă uit la brațul lui. E tras la față. Se vede că-i e rău. A transpirat. Abia mai respiră. Pe tine cum de te lasă inima să-l vezi așa și să nu faci nimic?