ᴵᵐᵖᵉʳⁱᵛᵐ ᴿᵒᵐᵃⁿᵛᵐ

III

     Davidum merse după soția sa.

     — Anaxagora, stai! O să trimit soldați peste tot! Îl vor găsi ei până la urmă. Și eu, ca împărat, o să merg personal în Sicilia. O fi p-acolo. O să merg cât de curând posibil, direct în Sicilia! Cu soția mea!

     — Sicilia?

     — Da, Sicilia!

     — Mergem în Sicilia?

     — Exact acolo!

     — Mergem în Sicilia!

     — Da, dragă!

***

     Davidum trimise soldați care să-l găsească pe Armin. ,,Îți scade prestigiul dacă te duci să faci ceva singur?!“ își zicea Anaxagora.

     — Nu-s prea deștepți dacă nu m-au găsit deja, spuse liniștit Armin.

     — Nici prea proști dacă au acaparat exact zona unde locuim, îl contrazise Xiomara.

***

     Davidum ieși pe balcon în fața mulțimii. Era primul lui discurs ca împărat (ne amintim ce bine o ducea la încoronare). Lumea se adunase din toate colțurile orașului pentru a participa la discurs. Mai cu seamă soldații scoseseră toți oamenii de prin case și de prin ogrăzi ca să aibă conducătorul lor o mulțime mare căreia să îi arunce în față cu stimabilele lui aberații. Era spre interesul lor; dacă nu avea cui să îi spună discursul, Davidum tot pe soldați și-ar fi vărsat toți nervii.

     Să fi fost vreo zece mii de oameni înghesuiți, plictisiți și transpirați datorită soarelui ce strălucea, aruncându-și căldura exact peste ei. Abia așteptau să îl aplaude pe mărețul conducător, să-i aclame numele, apoi să plece naiba la treaba lor. Și pe bună dreptate i se spunea lui Davidum ,,măreț“ – era un om grăsan, umflat de mai bine treceai peste el decât pe lângă el, iar când trecea avea un mers lent, de te mirai că nu mai termina de trecut.

     Făcu câțiva pași în față, iar apoi începu să spună discursul învățat. Nu-l scrisese singur – avea el pe cineva pentru lucruri mărunte ca discursurile, prioritățile imperiului, bugete și războaie. Vorbea fără a se opri la virgule și la puncte, făcând pauze numai atunci când trebuia să respire.

     — Dragi supuși, ieșind în fața voastră, bag de seamă cât de mult mi-a putut surâde soarta. Căci adevărata mea binecuvântare cerească sunteți numai voi, supușii ce mă iubesc și mă respectă. Plecarea mea în Sicilia sper să vă aducă numai bucurie. Promit astăzi, în fața voastră, că o să am grijă ca soarta imperiului să fie una măreață! Promit că interesele mele o să se învârtă în jurul ochilor voștri așa cum se învârte floarea... floarea...

     — Soarelui, șopti cineva din spatele său.

     — Da, soarelui, mă rog... Și promit că veți avea parte de aceiași glorie din timpul domniei lui Valec Antarium, al cărui nepot a murit, dar cu siguranță nu l-au atins săbiile noastre. Au și bietele săbii o mândrie (ultimul comentariu fu șoptit în așa fel încât să nu fie auzit de către mulțime; Davidum se simți mândru că făcuse o glumă extraordinară). Puteți să mă considerați... zise el, dar fu întrerupt.

     — Trăiască școlile care scot oameni atât de deștepți! strigă Anaxagora făcând un pas în față.

     Davidum își privi urât soția. Ea îi aruncă un zâmbet șăgalnic.