Broken Promise

Prolog

     Rafale de vânt ii împrăștiau părul blond cenușiu a fetei peste fața sa palidă. Ii era frig si tremura din toate încheieturile.

     Un nou fior o străpunse când briza marii ii facu picioarele sa înghețe si mai tare pe nisipul rece,ce se îmbina cu marea.

      Fața ii era acoperită de răni si sânge,fiind al ei si nu numai. Debea a putut să scape din ce a mai rămas din corabia ei si fuse singura care scăpase de acolo.

       Hainele ii erau rupte,iar asta nu o ajuta in situatia aceasta. Ii era frica si vroia ca durerea fizică,dar si emoțională să înceteze. Vroia ca totul sa se oprească. Sa se faca negru si sa ajunga într-un loc mult mai bun de cat cel în care era acum.

       În larg se putea observa rămășițele unei corăbii ce fusese atacată de alți. Bucăți de lemn pluteau pe apa ce se combina cu sânge.

      Corpuri omenești,cadavre,pluteau pe aceasi apa. Nu avusese nici macar timp sa isi ia adio de la părinți și prieteni ei.

       Lacrimi începură să i se prelingeau pe obrajii roșii din cauza sângelui. Acestea nu erau doar din cauza tristeții,ci din cauza ca era nervoasă pe sine. Nu putuse sa salveze pe nimeni ... si se mai numea prietena lor.

       Un marait nervos,dar ce se înăbuși din cauza durerii emotionale, se auzi din partea acesteia.

      Vroia sa moara,vroia sa fi fost ea în locul a sutelor de oameni,printre care era și familia ei. Dacă ar fi putut ar fi dat timpul inapoi si ar muri fără ezitare pentru ca tot echipajul sa trăiască în locul ei,iar faptul că nu putea o mânca de dinăuntru.

      Mii de întrebări și sfârșituri alternative ii strabateau mintea celei ce era devorată de demonii proprii.

     Picioarele începeau să îi cedeze,ii tremurau mai tare de cat atunci cand era pe vas si incerca sa scape cu viață.

     Privirea ii devenea din ce in ce mai încetosata,iar atunci când își ridică mâinile, pentru a își da seama ce i se intampla,se dezechilibra si cazu langa niste roci ce ii puteau sa ii fie mormat daca cadea chiar pe ele.

     Ochii începură să i se închidă fără voia ei,sângele de pe ea se simțea,acum,ca si o pătură ce ii ținea cald in acele vânturi reci.

     Soarele începu să apuna,iar apa începu să își piardă din culoarea sângelui,dar razele inca o făceau sa para o mare de sange.

     Cadavrele ajunseseră ori pe mal,ori fuseseră trimise în largul apei pentru a se pierde si pentru ca nimeni sa nu stie pentru ce au murit sau cine au fost.

     În depărtarea o siluetă începea să se contureze. Aceasta părea a fi una masculină.

     Fata ce lesinase langa roci,încă nu isi strasese destula putere pentru a-și deschide ochii sau pentru a putea face vreo mișcare pentru a se apăra de ceea ce o înconjura.

     Cu cat acea umbră se contura mai tare in lumina soarelui de apus,cu atât mai bine puteai sa iti dai seama ca era vorba de un băiat cu părul negru,ce avea pe cap o bandana roșie,ce ii scoatea ochii albastri in evidență.

      Vocea sa se putea auzi că o șoaptă în urechile fetei,deși era un țipat in realitate.

      Băiatul se apropie mai mult de naufragiata,iar atunci când ajunse în dreptul ei își puse mana usor in dreptul gâtului acesteia pentru a-și da seama daca inca mai trăieste.

       Răsuflă ușurat atunci când îi simti inima bătand,deși se lupta pentru a bate în continuare.

       — Haide,lupta micuț pirat. Trebuie să rămâi în viață,te rog.

       Vocea acestuia începu să se audă mai tare in urechile acesteia,iar asta ii dădu putina putere încât putu să își zică numele.

        — Camille .

      — Camille,... asculta-ma trebuie sa lupți pentru a ramane în viață,bine? Stiu ca pare ca nu mai pentru ce sa lupți,dar fa-o pentru binele tau.

        Desi nu era sigura daca il mai cunoscuse sau nu pe cel ce vorbea,simti cum o pereche de mâini i se înfășurasera în jurul ei si ce o ridicara de la pământ.

        — Totul va fi bine .

Capitol needitat
Păreri?