Afraid to lose control..

-Putem fugi , dar nu ne putem ascunde-

"Because alcohol tastes better than tears".

        Aceleasi probleme existentiale. O singura solutie viabila: DEPASIREA CONDITIEI. Eh, macar daca as putea sa inteleg la ce se refera aceasta unica solutie. Viata mea e de-a dreptul infricosatoare. Poate ca nu sunt cel mai ghinionist om de pe planta, dar tot imi permit sa ma plang de nenumaratele probleme pe care viziunea mea ingusta nu le poate depasi. Cu siguranta am nevoie de ajutor specializat. Dar oare ce ar trebui sa fie de aceasta data? Oare un JB m-ar putea intelege mai bine decat un Jack Daniel's. Nu ma intelegeti gresit. Nu sunt un betiv cu reputatie. Sunt destul de amator in privinta acestui tip de razvratire adolescentina. Eu beau doar pentru ca nu ma simt suficient de puternic sa ajung in fata unui psiholog. Desi probabil in situatia data psihologul ar incerca sa ma ajute sa-mi raspund la intrebarile legate de conflictele interioare. Eu totusi prefer sa uit de toate intrebarile. Asa ca micul meu ajutor vine din frigiderul , mereu aprovizionat de surioara mea., sub forma unei sticle de JB.

        Am fost destul de surprins cand am deschis frigiderul. De obicei, Rebecca, sora mea mai mica si mai tupeista, ascundea bauturile preferate de ea. Insa, de data aceasta a lasat sticla de Ballantines la vedere. Nu m-a tentat in mod deosebit. Plus ca stiam ca daca ar fii gasit sticla goala mi-ar fii retezat toate membrele, iar apoi m-ar fii tras in teapa. Pentru moment m-am multumit cu un pahar de JB cu gheata.

        Am iesit pe veranda cu paharul in mana. Ma asteptam sa-l gasesc aici pe tata stand cu capul in palme si gandindu-se la greselile vietii lui, dar se pare ca in seara aceasta a avut treburi mai importante. M-am asezat comod pe scaun si am inceput sa sorb din "licoarea uitarii". Mi-am cautat telefonul in buzunar si odata gasit l-am asezat grijuliu pe masa. Eram convins ca dupa ce o sa termin paharul nu voi mai gandi deloc limpede si voi incerca sa o sun pe Kim, fosta mea prietena. Eram cam dobitoc uneori si realizam asta a doua zi dupa ce imi trecea mahmureala. Nu-i vorbea urat deloc , dar intotdeauna aduceam in discutie motivul despartirii noastre , iar acest lucru mereu o determina sa imi inchida in nas. Grozav , nu? Chiar mi-as fii dorit ca prima persoana la care ma gandesc atunci cand nivelul de alcool din sangele meu creste considerabil sa nu fie ea , dar nu prea aveam cum sa schimb asta prea curand.

        Adevarul e ca nici nu a trebuit sa o sun pe Kim in seara asta , deoarece dupa vreo cateva inghitituri zdravene a oprint in fata casei un taxi , iar din el a coborat surpriza serii. Mica mea surioara care radea cu gura pana la urechi si incerca sa o tarasca pe cea mai buna prietena a ei , Theea, dupa ea. Dupa ce au facut zarva si s-au impedicat de fiecare fir de iarba care le-a stat in cale au reusit sa ajung pe veranda. In prima faza nici una din cele doua nu m-au observat. Apoi cand am fost nevoit sa o prind pe Theea inainte ca fata ei sa faca cunostinta cu betonul de pe veranda Rebecca si-a dat seama ca eram si eu prin preajma si a inceput sa ma strige. Am incercat sa o asez pe Theea pe banca , dar se tot agata ca o boala cu transmitere sexuala de mine. Becca facea atata zgomot ca ar fii putut sa il trezeasca si pe bunicu' care era ingropat in cimitirul de la marginea orasului. Doamneee!! Greu e sa te intelegi cu femeile betive. Uneori ma intreb daca si eu sunt asa de agasant la bautura. Dupa o lupta grea cu Theea am reusit s-o trantesc pe banca , iar apoi am prins-o pe Becca de maini si am fortat-o sa se uite in ochii mei. I-am indepartat cateva suvite ravasite din parul ei blond de pe fata si i-am spus cu blandete:

        -Te rog frumos ,Becca, nu mai rade atat de tare !! O sa trezesti sirenele. Ma asteptam sa nu ma asculte ,dar spre surprinderea mea s-a potolit si mi-a trimis o bezea.

        - Erik , de ce trebuie sa fii asa serios tot timpul? Ai nevoie de putina distractie. Esti tare expirat, batrane. Am incercat pe cat posibil sa o ajut sa nu se dezechilibreze. Ar fii putut oricand sa cada daca nu as fii ramas langa ea. Becca incerca sa se lipeasca de mine ca si cum era o naufragiata , iar eu eram singura bucata de pamant din mijlocul oceanului. S-a agatat cu bratele de gatul meu si a inceput sa imi mangaie cu degetele ceafa. Am tresarit la atingerea ei.

        -Oh, oh, oh ! Erik , uneori ma intreb ce as face fara tine. Tu esti tot ce mi-a mai ramas. Zac e mereu plecat. Cateaua aia de Helena probabil se arunca in bratele barbatilor cu buzunarele grele. In schimb tu , Erik, esti mereu aici. Asa as vrea sa fie mereu. Doar noi doi. mi-a spus privindu-ma in ochii. Desi era intuneric ii puteam distinge datorita conturului pe care si l-a facut cu creionul dermatograf. Cuvintele ei chiar mi-au intrat la inima. Poate ca alcoolul face oameni mai sentimentali nu sunt foarte sigur. Ce este cert e ca ii face mult mai sinceri. Inca amortit si magulit de dragostea vorbelor ei nici macar nu am observat cand si-a lipit buzele de ale mele. Era o senzatie placuta. Buzele ei aveau o aroma ciudata , probabil datorita alcoolului. Nu a pierdut deloc timpul . A inceput sa isi lase greutatea trupului ei peste al meu si apoi , inconstient, am inceput sa ii raspund la sarut. Totul devenea din ce in ce mai intens cand...M-am trezit la realitate si mi-am dat seama ca fata care era in bratele mele era Becca. Oh, Doamne, ce faceam?! M-am oprit brusc , spre nedumerirea ei si am impins-o cu putere in zidul casei. M-am uitat spre locul in care o lasasem pe Theea si m-am bucurat nespus vazand-o dormind dusa. Becca a continuat sa ma fixeze cu privirea. Am deschis gura sa ii spun ceva , dar nu mi-am putut gasi cuvintele. Dupa cateva momente tensionate Becca mi-a spus afisand un zambet tamp pe fata :

        - Saruti grozav! Sincer sa fiu in clipa aia imi venea sa urlu la ea ca e cretina ,dar nu era in totalitate vina ei. Pana la urma eu am fost idiotul care i-a raspuns provocarii. M-am intors cu spatele la ea si am plecat pe alee. Am deschis poarta si m-am urcat in masina din fata casei. Dupa cateva secunde am bagat cheia in contact si am pornit de-a lungul strazii. Habar nu aveam incotro mergeam. Stiam doar ca trebuia sa plec. Nu as fii suportat ideea ca m-am atins de Becca in felul ala.  De ce  nu m-am oprit ? Clar nu mai aveam sa calc pe acasa in urmatoarele doua zile. Faptul ca vacanta de vara abia incepuse ma ajuta enorm. Acum tot ce puteam sa fac era sa plec si stiam deja incotro ma indreptam.