Totul a inceput intr o vara. Urma sa intru in ultimul an de liceu. Eram fericita alaturi de familie si prieteni cand la un moment dat l am intalnit pe El. Eram la timpul si momentul nepotrivit. Aveam sa fiu martora unor lucruri care m au marcat la propriu. Tot ce credem pana in acel moment despre familia mea s a naruit complet. O realitate imprevizibila. In tot acel haos era El. Era si linistea infinita si furtuna. Era,avea sa fie ce e si astazi...
El era ceva posibil dar imposibil. Cand l am zarit prima oara parca am intalnit ceva ce trebuia cautat. Am inceput sa vorbim si incet incet am descoperit cate ceva unul despre celalalt. El era casatorit avea un copil. De aceea am hotarat sa ramanem doar prieteni. Asa am si facut. Problema era ca era o persoana foarte importanta in societate si nu putea fi pubica. In tot acest amalgam ne faceam timpul pentru cele mai frumoase amintiri. A trecut un an si am realizat ca l iubesc. Nu am intraznit nici o clipa sa stric prietenia noastra pentru cea ce simt. In al doilea an ma anunta ca va divorta. In sinea mea sufeream enorm pentru acel copil.Am incercat sa l fac sa nu renunte... Nu am reusit. De aceea am plecat fara sa i spun. Imi aduc aminte si acum cum ne am revazut si eu plangeam fara incetare in bratele lui.
