Cutia cu povesti

Mozaik

Lectura placuta!

      Parea complet fascinata de acel mozaik. Statea pe iarba in lumina soarelui, privind prin acel obiect cilindric. Obraji-i erau rosii si pe fata avea un zambet foarte vesel. Se bucura ca un copil mic de acea jucarie, fiind complet captata de acesta.

      Din cand in cand scotea cate un sunet de uimire si zambetul parca i se largea.

      Asa am ajuns eu sa ma sprijin de un copac la umbra acestuia privind-o.

      Ma intreb de cat timp stau si ma holbez?

      Nu mai stiam nici de cata vreme eram acolo, nici cat puteam sa mai stam. Parca eram desprins de lume, tot din jurul meu disparand. Tot ce mai constientizam era ea si bucuria ei.

      Sunt sigur ca nici nu m-a observat, imi spun si rad in sinea mea.

      In final ma hotarasc sa ma dezlipesc de scoarta copacului si sa ma apropii.

      - Ria, rostesc in incercarea de ai atrage atentia, luand o mina plictisita, cand mai am doi pasi departare fata de ea.

      Aceasta tresare usor si se uita curioasa inspre sursa sunetului pentru a afla cine o chemase.

      Cand privirile noastre se intalnesc, imi zambeste cald, si-si duce mozaik-ul in poala.

      - Ah! Nathaniel... nu te-am observat. Ce faci?

      - Doar ma intrebam ce gasesti asa fascinant la asta, spun plictisit, aratand spre obiectul ce-l tinea in maini.

      Aceasta se uita la mozaik si chicoteste. Isi da la o parte o suvita blonda din breton care-i cazuse in ochi si mi-l intinde.

      Nu fac nimic. Doar ma uit la el, apoi o scanteie incepe sa arda tot mai tare, dand drumul la o intrebare:

      -  De unde il ai? Nu te-am vazut cu el azi dimineata, spun curios, cascand ochii.

      Vazandu-mi reactia, zambeste amuzata si-si inclina putin capul intr-o parte.

      - Fratele meu mi la dat. Vrei sa-l incerci? spune, de data asta intinzand si mai mult mozaik-ul.

      I-l iau din mana si il intorc pe toate partile.

      Pare intetesant. Chiar mi-as dori sa vad si eu acele imagini care-i plac lui Ria atat de mult.

      - Imi pare rau, dar e pentu copii. Nu vreau. spun intinzandu-i mozaik-ul inapoi.

      Chiar imi doresc sa vad, dar incapatanarea mea nu ma lasa.

      - Oh, haide! Scrie pe tine ca vrei! insista ea, inpingandu-mi mana cu tot cu mozaik la piept.

      Chiar asa de usor de citit am ajuns? rad in sinea mea. Pentru ea, zici ca sunt o carte deschisa.

      Ma uit putin ciudat la obiectul din mana mea.

      - Nu-i ca si cum na-i stii cum se foloseste, chicoteste ea. Trebuie doar sa-l pui la ochi si sa-l rotesti de la mijloc inspre stanga sau dreapta ca sa se formeze imaginiile.

      - Stiu asta! spun si duc mozaik-ul la ochi si-l roteac spre stanga.

      Formele de verde, albastru, rosu si galben incep sa se miste, creand astfel diferite imagini.

      Chiar era minunat. Ma simteam ca un copil, foarte vesel. Simt cum pe buze imi apare un zambet.

      Cand Ria il vede zambeste si-si impreuneaza mainile la spate.

      - Ti-am zis eu ca vrei! ma tachineaza ea. Stiam ca o sa-ti placa.

      Feresc mozaik-ul de la ochi si ma uit ciudat. Ea nu spune nimic ci doar incepe sa rada.

      - Cred ca ar trebui sa mergem, imi spune intr-un final. Orele trebuie sa inceapa incurand.

      Afisez o fata trista si aprob din cap. Atunci Ria ma ia prin surprindere si ma apuca de mana. Incepe sa fuga spre scoala, taraindu-ma si pe mine dupa ea.

      Zambesc timid si o starng putin de mana.

      Ma inteb cand m-am schimbat asa de mult? Ma intreb cand m-ai schimat asa de mult?

      De cand Ria s-a transferat la liceul meu sau intamplat o multime de lucrurii, unele mai bune, altele mai rele, dar toate mi-au facut viata mai interesanta.

      Ma intreb cand mi-ai colorat viata in culori asa frumoase fara sa realizez pe loc?

---------------------------------------------------------

Deci cam asta a fost. E ora 5:17 dimineata si eu termin acum de scris. Ce pot spune, m-a traznit ideea asta si daca nu o scriam acum, nu o mai scriam niciodata. Scuzati toate greselile, dar toata povestea am scris-o de pe telefon si mai sunt si foarte obosita. Astept pareri.

Poate unii nu stiu despre ce e vorba. Deci, mozaik-ul e o jucarie in forma de cilindru care are in interior niste oglinzi sau ceva care reflecta lumina si este facuta din doua tuburi. Atunci cand rotesti intr-o parte, oglinzile, sau ce-o fi inauntru, se misca si schimba forma care este in fund si formeaza difetite imagini din acele bucati de culoare.

Nu stiu cat de bine am explicat (mi-e somn, cum am mai zis), poate ca voi stiati sub alta denumire (la mine asa i se spune), nu stiu.

Apropo! E prima mea poveste scrisa din perspectiva baiatului. Ce parere aveti? Mi-a iesit ceva?