14 days until suicide

3.

Este ora 14.În sfârșit am terminat si eu orele.
Stau doar la cinci minute de casă, deci nu am vreun motiv sa m grăbesc. Călcând ușor pe frunzele ruginii, abia căzute, și auzindu-le sunetul liniștitor realizez cât de mult ador toamna. Un anotimp care este că sufletul meu.Uneori e soare, dar niciodată nu stii cand se infrigureaza deodată.Totul este atât de melancolic, trist si linistit.
Ajung acasă si ma înfig direct pe canapeaua din sufragerie. Vreau sa ma pun sa dorm, mai ales că nu e nimeni acasa si ma pot bucura de o liniște totală.
Dar aceasta bucurie nu ține prea mult, deoarece aud cheia cum se învârte în broasca.
E noul iubit al mamei.Ma bucur ca a reusit sa isi refacă viata, dar nu îl prea înghit în casă cu mine iar mama stie asta.
- Ce faci fiica mea draga?
- Nu imi mai spune asa.Nu sunt fiica ta.
- Într-adevăr nu ar fii fost prea bine daca erai fiica mea..adică nu era bine pentru mine, și nici legal. Zice, uitându-se insistent la sânii mei.
- Ochii mei sunt aici, nesuferitule.
- Ce amuzantă ești, spune râzând ironic. Crezi ca eu atunci cand m-am combinat cu maică-ta ma uitam la ochii ei? Crezi ca pe mine asta ma intereseaza?
-Boule, zic printre dinți.
- I-ai moștenit trupul mamei tale.Doar că al tau e mult mai tânăr și mai bun. Te vreau atât de rău! spune mușcându-și buza.
Vreau sa ii spun ceva, dar nu apuc.Ma apuca de gât, începe să îmi desfacă nasturii de la cămașă iar apoi imi da jos sutienul.Incerc sa ma opun, dar e prea puternic.
Siroaie de lacrimi isi fac apariția pe obrazul meu, și mai incerc pentru ultima dată sa il împing, dar in zadar.
Totusi, am o ultima idee.Sper sa functioneze.
Mă holbez insistent in spatele lui.Imi departez buza de sus de cea de jos, formând impresia unei expresii faciale foarte mirată.
Planul meu funcționează,enervandu-se ca atenția mea este altundeva, astfel făcându-l să creadă că poate a venit mama .Se ridică de pe mine, dar nu in totalitate, întorcându-și capul in partea opusă pentru a vedea ce este in acea parte sau daca este cineva la usa.
Am prins momentul ideal, și nu am de gand sa astept ca sa imi scot cuțitul din rucsacul meu deschis, care acum e pe jos.
Imi întind neremarcabil mana, o bag in ghiozdan si apuc ușor cuțitul. Incerc sa i-l bag burta, dar nu apuc pentru că își mișcă mâna, astfel înfigandu-i cuțitul în mână.
Durerea isi face apariția în puternicul lui geamăt, lăsându-l apoi sa cada stanca.
Mă ridic, imbrac rapid un hanorac de pe fotoliul de langa mine si plec spre pădure sa ma plimb, sa ma mai pot relaxa un pic. O lacrimă mi se prelinge pe obrazul fin si fierbinte, ajungând până la gâtul înroșit de mâinile acelui dobitoc.
Nu plâng pentru că l-am rănit.Sunt obișnuită să rănesc oameni.
Motivul lacrimilor mele nu este nici acela ca era sa fiu violată.. am trecut prin atât de multe încat chestiile astea mi se par niște nimicuri.
Dar ceea ce ma întristează cu adevărat este soarta mea.Toti adolescenții de varsta mea au o familie frumoasa si o viață cât de cât liniștită .
Ce am putut sa fac încât să merit asta ? Pe mama am salvat-o din ghearele tatei, omorandu-l pe cel pe care îl iubeam cel mai mult numai pentru viata ei.
După terapia la psiholog mama si-a revenit din depresie.Dar a început să aibe crize de nervi pe care mereu si le varsă pe mine, bătându-ma si chinuindu-mă.
Tatăl meu vitreg, care se presupune că ar fii trebui să întregească familia, a încercat să mă violeze iar eu am ajuns sa il injunghi.
O singura prietena am avut care mi-a intrat întru totul la suflet.O fata care mă înțelegea, imi era aproape si încerca să mă salveze din coșmarul in care trăiam.A avut atata grija de mine, dar eu nu am stiut sa o prețuiesc.
Ultima dată când am vorbit cu ea a fost acum o lună și putin. Ne-am certat dintr-o prostie si i-am zis ca nu mai vreau sa aud de ea niciodată si am parasit parcul in care ne aflam.Am vrut sa trec strada, pentru a ajunge in statie de autobuz care ducea spre casa mea.
Ea mă tot ruga sa ascult ce are de zis.Ma ruga sa o astept sa vorbim si sa nu o las..
Dar nu am ascultat-o.
Am trecut trecerea, iar ea imediat ce a observat a fugit dupa mine. Neatenta fiind la drum, o mașină a lovit-o din plin. Niciodată nu am putut sa ma simt un gunoi mai mare de atât. Nici macar cand mi-am omorât tatăl.
Din cauza mea, un inger dulce pe nume Valentina a părăsit aceasta lume din cauza mea.Niciodata nu o sa ma pot ierta..