[ pana la *** este fragment preluat din "Killing me" de ByunM24 ( adica de mine :)))) ) ]
—Luhan, este destul de tarziu, mergem ?
Intreba Sehun ridicandu-si cateva secunde privirea din cartea sa veche pe care o tinea .
Se facu liniste cand brunetul constatase ca prietenul sau isi tinea capul pe masa , dormind de ceva vreme . Buzele brunetului s-au curbat intr-un zambet usor, sprijinindu-si capul in palma dreapta analizandu-i trasaturile celui din fata lui . Parul ii era dezordonat, buzele rozalii pal, ochii sai , genele lungi . Simtea ceva pentru blond, insa nici el nu stia ce . Stia doar ca adora sa isi petreaca timpul impreuna, ca se pierde mereu in ochii sai si ca ii place la nebunie cand el este motivul pentru care obrajii lui ajung la o nuanta de rosu aprins .
—Luhan.
Spune Sehun punandu-si mana pe spatele sau mangaindu-l usor cat sa il trezeasca .
—Hm? Da ! Uaaa! Mi-a placut discursul lui... oh . Spune blondul tresarind. Sehun, unde sunt ?
—Hai sa mergem acasa. Suntem la biblioteca .
—Ok, sa mergem.
Blondul se ridica adormit, insa destinul a vrut ca piciorul drept al lui Luhan sa fie incolacit cu piciorul scaunului pe care statea, astfel incat blondul sa ajunga in bratele lui Sehun .
Sehun ii prinse de indata talia, pentru a-i fi imposibil blondului sa faca contact cu podeaua, insa a facut contact vizual cu acesta . Ochii lui ii transmiteau atat de multe , insa ce isi dorea atunci sa inteleaga citind in ochii negrii ai blondului era ca isi doreste si el ca buzele lor sa faca cunostinta .
Brunetul ii privii cand ochii cand buzele, apropiindu-se foarte incet de fata lui.
—Sehun ?
Spuse blondul fara a se misca .
—Hm?
Raspunse repede el.
—Ce faci ?
Soptise blondul cand constatase ca fata baiatului era mult prea aproape de a sa . Nu raspunse . A preferat sa pastreze linistea, fara a risca sa strice momentul . Il trage pe acesta mult mai aproape, lipindu-si corpul de al sau, apoi inevitabilul se intampla . Sehun prinse curaj si ii atinse buzele blondului, sarutandu-l lent si lung . Mana lui Luhan se pozitionase imediat pe fata brunetului, mangaindu-i obrazul stang.
Luhan zambii scurt atunci cand Sehun se departa pentru un timp foarte scurt pentru a lua aer, apoi il saruta din nou. Ei au asteptat acest moment de mult timp, insa niciunul dintre ei nu a avut curajul sa faca primul pas . Era aproape miezul noptii, iar ei stateau in biblioteca parasita, fara a mai simtii frigul, prezenta oricaror altor personaje , sau imaginea infricosatoare a locului in care se aflau .
***
Luhan se departa lent, trecandu-si rapid limba peste buza sa inferioara .
— Si acum ce ?
Intreaba Sehun, respirand zgomotos, punandu-si mana pe talia lui, pentru a-l trage mai aproape de el .
— Acum, putem considera ca suntem impreuna ?
Intreaba Luhan intimidat, privind podeaua.
— Ar fi fantastic .
Spune Sehun zambind ca un nebun . Dar era un nebun indragostit .
—Super.
Spuse apucsndu-i mana brunetului mergand spre iesire.
Daaa. Mi s-a parut a fi o idee buna sa scriu si un capitol cu Hunhan si daca tot aveam acest fragment m-am gandit sa ii schimb putin finalul si a iesit ce a ti citit mai sus .
