STRAJERUL
- Sa aruncam o privire asupra acestui cap, porunci printul. Areo Hotah isi plimba mana de-a lungul manerului neted al securii sale lungi, sotia lui de cenusa-si-fier, tot timpul cu ochii in patru. Se uita la cavalerul alb, Ser Balon Swann, si la toti ceilalti sositi impreuna cu el. Se uita la Serpoaicele Nisipului, asezate fiecare la o alta masa. Se uita la lorzi si la doamne, la servitori, la batranul senesal orb si la tanarul maester Myles, cu barba lui matasoasa si cu zambetul lui servil. Stand pe jumatate in lumina si pe jumatate in umbra, ii vedea pe toti. Slujeste. Pazeste. Supune-te. Asta era misiunea lui. Toti ceilalti n-aveau ochi decat pentru sipet. Era sculptat in abanos, cu incuietori si balamale din argint. O cutie foarte frumoasa, fara indoiala, dar multi dintre cei adunati acolo, in Palatul Vechi din Sunspear, ar fi putut fi morti in curand, asta depinzand de ceea ce se afla in sipetul ala. Cu papucii soptind la fiecare atingere a podelei, Maester Caleotte traversa sala, indreptandu-se catre ser Balon Swann. Omuletul rubicond arata superb in roba lui noua, cu benzi late, unele de un cenusiu-inchis si altele de culoarea nucilor, si cu dungi inguste, rosii. Lua sipetul din mainile cavalerului alb cu o plecaciune si il duse catre dais, unde Doran Martell statea in scaunul sau rulant, intre fiica lui Arianne
672
GEORGE R.R. MARTIN
si concubina mult iubita a fratelui sau mort, Ellaria. O mie de lumanari parfumate inmiresmau aerul. Pietrele pretioase scanteiau pe degetele lorzilor, pe cingatorile si pe plasele de par ale doamnelor. Areo Hotah isi frecase camasa din zale de arama, dandu-i luciul unei oglinzi, asa ca stralucea si el in lumina lumanarilor. In sala se lasa tacerea. Dome isi tine rasuflarea. Maester Caleotte aseza cutia pe podea, alaturi de scaunul Printului Doran. Degetele maesterului, de obicei sigure si indemanatice, se dovedira stangace cand se stradui sa desfaca inchizatoarea si deschise capacul, dezvaluind privirilor craniul din interior. Hotah auzi pe cineva dregandu-si glasul. Unul dintre gemenii Fowler ii sopti ceva celuilalt. Ellaria Sand inchisese ochii si murmura o rugaciune. Set Balon Swann era incordat ca un arc, observa capitanul garzii. Acest nou cavaler alb nu era atat de inalt si de atragator ca acela dinaintea lui, dar avea pieptul mai lat, era mai masiv, muschii ii ingrosau bratele. Mantia lui alba ca neaua era prinsa la baza gatului cu doua lebede montate pe o brosa argintie. Una era din fildes si cealalta din onix si ii dadeau lui Areo Hotah impresia ca se luptau. Si barbatul care le purta parea un luptator. Asta n-o sa moara la fel de usor cum a murit celalalt N-o sa se repeada in securea mea ca Ser A rys. O sa stea in spatele scutului si-o sa ma faca sa vin la el. Daca se ajungea la asa ceva, Hotah era pregatit. Securea lui lunga era destul de ascutita ca s-o folosesti la barbierit. isi ingadui sa arunce o scurta privire catre sipet. Teasta statea pe un asternut de pasla neagra, ranjind. Toate testele ranjeau, dar asta parea mai fericita decat multe altele. Si mai mare. Capitanul garzii nu mai vazuse niciodata un craniu atat de mare. Osul fruntii era gros si greu, falca masiva. Oasele ii luceau in lumina lumanarilor, albe ca mantia lui Ser Balon. - Pune-o pe piedestal, porunci printul. Avea in ochi lacrimi scanteietoare. Piedestalul era o coloana de marmura neagra, cu aproape un metru mai inalta decat Maester Caleotte. Micul maester dolofan se inalta pe
dansul dragonilor
3 673
varfuri, dar tot nu izbuti sa ajunga pana sus. Areo Hotah era gata sa se duca sa-1 ajute, dar Obara Sand se misca prima. Chiar si fara bici si scut, avea ceva furios si barbatesc in infatisare. In loc de rochie, purta pantaloni bufanti si o tunica de in, lunga pana la pulpe, stransa in talie cu o centura din sori de arama. Parul ei castaniu era adunat la spate, intr-un nod. Smulse teasta din mainile moi si rozalii ale maesterului si o aseza in varful coloanei de marmura. - Muntele nu mai calareste, spuse printul, cu gravitate. - Agonia lui a fost indelungata si grea, Ser Balon? intreba Tyene Sand, pe tonul unei fecioare care se intereseaza daca rochia ei e frumoasa. - A urlat zile la rand, doamna mea, raspunse cavalerul alb, desi era limpede ca nu-i facea mare placere s-o spuna. Tipetele lui au fost auzite in toata Fortareata Rosie. - Asta te deranjeaza, ser? intreba Lady Nym. Purta o rochie de matase galbena, atat de diafana, incat lucirea lumanarilor patrundea prin ea, dezvaluind firele de aur rasucite si nestematele de dedesubt. Vesmantul era atat de indecent, incat cavalerul alb parea sa se jeneze s-o priveasca, dar Hotah aproba alegerea lui. Aproape dezbracata, Nymeria era mai putin periculoasa. Altminteri, avea cu siguranta o duzina de cutite ascunse asupra ei. - Ser Gregor a fost o bruta sangeroasa, toata lumea e de acord. Dac-a meritat cineva vreodata sa sufere, el a fost acela. - Se prea poate, doamna mea, spuse Balon Swann, dar Ser Gregor a fost cavaler, iar un cavaler ar trebui sa moara cu sabia in mana. Otrava e un mod marsav si murdar de a ucide. Lady Tyene zambi. Rochia ei crem cu verde, cu maneci lungi de dantela, avea ceva atat de modest si de inocent incat orice barbat care-o privea o credea cea mai casta dintre fecioare. Areo Hotah stia ca adevarul era cu totul altul. Mainile ei catifelate si palide erau la fel de ucigatoare precum cele pline de bataturi ale Obarei, daca nu cumva chiar mai primejdioase decat ele. O urmarea cu luare-aminte, atent la cea mai mica fluturare a degetelor ei.
