Fum

Capitolul VIII

  hello dragilor :)

in poza e Loyd - asa cum a spus si Joya12 aduce cumva, cumva cu John Bender, cel putin in imaginatia mea, chiar daca poza nu-i prea clara

am gasit cateva poze cu asa zisele personaje, si am zis ca vi-l arat si voua pe Loyd.

ce ziceti, sa vi arat si pe ceilalti?

*****

It's the way

That he makes you feel

It's the way

That he kisses you

It's the way

That he makes you fall in love

Am sunat cu grija la usa tatei. Poate nu era acasa, si sunam degeaba. Dar imediat, Jenny imi deschise usa, zambind.

- Oh, buna iubita. Intra te rog, imi spuse ea cu vocea ei pitigaita din cauza ca se prefacea.

Fericita ca nu m-am intalnit cu Loyd pe drum, am intrat zambindu-i prefacutei.

- Unde-i tata? Am intrebat-o dandu-i umbrela.

Ea lua umbrela cu doua degete. Delicata de ea, nu care cumva sa se murdareasca si sa ia microbi.. Si, zambindu-mi, dupa ce clipi de cateva ori aratandu-mi genele ei false, imi spuse:

- E in sufragerie, se uita la televizor.

- Mersi, papusa.

Am disparut pe holul intunecat, fericita ca nu o voi mai vedea cel putin cinci minute. Jenny, era cea care statea cu tata de cand el divortase de mama. Presupun, ca ea fusese motivul divortului.. Mama nu isi gasise niciodata pe altcineva, cel putin, asa stiam eu.

Jenny era de statura medie, abia ajungandu-i tatei la barbie. Avea parul blond si ars de la atata vopsea si tot felul de prostii cu care il dadea. De obicei se farda strident, dar astazi nu avea nimic, inafara de genele sale false de care nu se despartea. Unghiile ei erau uriase, si rosii. Zambetul ei era de obicei fals, si cred ca era profesoara, dar nu sunt sigura. Niciodata nu ma interesase, o tratasem ca si cum nu era acolo.

Intrand in sufragerie, am simtit imediat aerul imbacsit, si m-am indreptat spre geam. Poze de familie erau frumos puse pe biblioteca, sub un strat gros de praf. Iar florile din fata geamului erau aproape moarte, caci nu aveau apa. Strambandu-ma am deschis geamul, si m-am intors pentru a-l saluta pe tata.

El era singurul care nu ma deranja in acea casa. Singurul.

Statea in vechiul sau fotoliu, uitandu-se la stiri. Avea parul scurt, brazdat de cateva fire albe. M-am asezat in bratele lui, asa cum faceam cand eram mica. Nu paru surprins sa ma vada – deci, mama sunase si ii spusese.

Mama mereu il suna, si chiar se mai vedeau, din cand in cand. Chiar daca ea nega, eu stiam adevarul.

- Ce faci tata? L-am pupat pe obraz si i-am intins cutia. Mama m-a pus sa ti-o aduc, am mormait eu.

El chicoti si lua cutia.

- Scrisori de dragoste? Intreba el dand din sprancene.

- Nu. Prostii de-ale tale.

Tata deschise cutia, si cotrobai prin ea fericit.

- Nu sunt prostii, copila! Sunt lucruri pretioase..

Mi-am dat ochii peste cap, ridicandu-ma.

- Sigur, tocmai din cauza asta ai uitat de ele.

Ridica umerii si zambi stanjenit.