Fum

Capitolul IX

Era intuneric la cinci si jumatate dimineata. In camera noastra intra putina lumina de la felinare, in rest era intuneric si placut. Sub patura ma simteam protejata de frigul de afara. Chiar daca patura apasa cu greutate peste mine, perna era moale iar intunericul mi se parea lipicios.

Nu vroiam sa ma ridic din pat si sa fac cafeaua. Nu vroiam sa ma duc la scoala, nu prin ploaie cel putin.

De afara se auzeau picaturile mici lovind geamul. Era un sunet armonios, ce ma facea sa ma afund si mai mult in inconstienta. Caldura din camera facea ca trezirea sa sune si mai insuportabila. Odata ce ieseam din camera, aveam sa intru in bucataria friguroasa.

M-am intors cu spatele la Shante, chiar inainte ca telefonul sa ne dea trezirea pentru a doua oara. Am tras patura deasupra capului, cand soneria deveni insuportabila, iar Shante mormai si isi inchise telefonul. S-a intors si el, punandu-si o mana dupa talia mea, apoi ma trase pe spate.

- Cafea, mormai el cu greu de sub patura.

Am pufnit, si m-am asezat mai bine in pat, tragand patura si mai mult deasupra mea. El se apropie de mine - probabil il lasasem fara patura.

- Faci tu cafea? Intreba el scotandu-si capul de sub patura.

Incercand sa ma incrunt, mi-am inchis ochii. Nu, nu vroiam sa fac eu cafeaua lunea. El trebuia sa o faca.

Dar pentru el nu conta asta, asa ca ma zgaltai putin, intrebandu-ma din nou, daca vreau sa fac eu cafeaua. Iar eu am incercat sa ii raspund, dar nu am putut, pentru ca atipisem la loc.

Cand am deschis din nou ochii, in camera era tot intuneric, dar de data aceasta lumina venea de pe hol. Iar Shante se plimba prin camera in blugi si atat. M-am ridicat usor in coate, facandu-l atent la miscarea mea.

Shante imi zambi, buclele lui blond-murdare cazandu-i in jurul fetei, asemenea unui inger.

- Credeam ca o sa dormi toata ziua, imi spuse el zambind.

Am cascat si m-am dat jos din pat, intalnind frigul. M-am cutremurat usor, apoi m-am uitat curioasa la el.

- Ce faci?

El isi dadu ochii peste cap, ca si cand era evident ceea ce facea.

- Ma duc la scoala, tu ce faci?

Si cu aceasta fraza, inima mea incepu sa bata cu putere si am inceput sa ma uit panicata prin camera in cautarea unui ceas. Sa ma trezesc mai tarziu, cu Shante langa mine suna atat de mult cu o zi obisnuita din weekend, incat nu mi se paruse ciudat sa-l vad in blugi.

- E sase, mormai el observandu-mi nelinistea.

I-am aruncat o privire uimita, apoi am incercat sa-mi calculez timpul, in timp ce ma grabeam sa ajung la baie. Daca reuseam sa ma schimb in zece minute, si daca imi periam parul lung in cateva secunde, sau il pieptanam in masina, aveam sanse sa ajung la scoala la timp.

In timp ce ma spalam pe dinti, mi-am adus aminte ca aveam test la matematica. Si cum matematica era prima ora, si eu eram in intarziere...

Cand am iesit din baie, Shante sorbea din ceasca lui cu cafea. Era imbracat si gata de plecare. M-am incruntat, vazandu-l atat de calm.

- De ce nu m-ai trezit? Am strigat eu la el de pe hol.

Nu era drept sa ma iau de el, caci si eu ii facusem aceasi schema de multe ori. Dar el nu incercase sa ma trezeasca din zece in zece minute, asa cum faceam eu cu el. Nu, el se multumise sa ma lase sa dorm, cand stia ca avem test la matematica, si daca nu ajungeam la timp, puteam sa-mi iau adio de la o nota rezonabila. Profa avea sa ma imi puna niste intrebari atat de grele, incat nu aveam sa iau nici macar un cinci!