Inima mea te cheama

Capitolul XI

Brusc aud cum cineva ma cheama, imi întorc privirea și îl văd pe Aiden.
-Unde ai fost?
-La scoala,unde altundeva?
-Dar el cine e?
-E noul meu coleg.Ce sunt cu aceste intrebari?
   -Da?Atunci de ce te-a adus pana acasa?
   -Esti gelos cumva?
   -Nici gând,dar te rog fii atenta cu cine umbli.
   -Pot sa imi port si singura de grija.
M-am ridicat sus in camera mea.Telefonul a inceput sa bâzâie.Era Carolina o prietena buna de a mea inca din copilărie.
   -Heeei fato!Iesi azi seara in club?
   -Nu cred,am treaba.
   -Nu stii ce pierzi,draga.In caz ca te răzgândești sa ma suni.
   -Bine.
A inchis.Doamne ce prietena am,o fata nemaipomenita,mereu pusă pe sotii. De mult timp n-am mai văzut-o.

Ma uitasem pe geam,deja se inoptase.M-am coborât jos sa vad daca este cineva in casa.
   -Sa stii ca azi merg in club.
Am spus asta vrând sa vad cum va reacționa Aiden.
   -Ba nu te duci nicaieri,domnișoara.
   -De ce?De ce ar trebui sa te ascult pe tine?Mereu imi spui ce trebuie sa fac.
   -Pentru ca eu sunt fratele tau mai mare si punct.
   -Ba nu esti,esti doar un ipocrit care se da drept un frate mai mare.
   -A daaa?Vreai sa afli cum ai ajuns in aceasta familie?Acel accident a fost o înscenare.Parintii tai te-au vândut parintilor mei,doar pentru ca firma lor dădea faliment.
   -Nu este adevarat.Cum poti spune ceva ce nu stii??
   -Crede-ma asta tu esti care nu stii mai nimic din viata ta.
Si cu asta a luat si a plecat din casa.
Ma simțeam atat de rănită,nu stiam cu sa reactionez la cele spuse de Aiden.Ca sa scap de toata tensiunea aceasta am sunat-o pe Carolina:
   -Merg cu tine.
   -Ma bucur mult,scumpo.Aa da si am o surpriza pentru tine.
M-am imbracat destul de extravagant.Sincer,nu prea aveam chef de nici o ieșire in oras.Am iesit din casa,iar Carolina ma aștepta in fata casei.
   -Fato,arati superb.
   -Mersi,nici tu nu arati mai prejos.

Am ajuns in club foarte repede.Eram foarte nervoasa de ce se întâmplase mai devreme cu Aiden,asa ca am optat pentru a bea mai mult in seara aceasta chiar daca pana acum nu o facusem. După câteva minute simt cum cineva imi i-a paharul din mâna:
-Heeeiiii, zic eu un pic nervoasă.
-Ajunge, ai băut destul de mult asta seara.
Mi-a luat câteva secunde să inteleg cine este, o nu nu nu nu,e chiar el.
-Sebastian?
-Încântat de cunoștință, zice el sarcastic.

Peste vreo două minute, ajunge Carolina și se uimește când ne vedem pe amândoi.
-Voi doi va cunoasteti?
-Da, spunem ambii o dată și ne uitam la Carolina.
-Of, am vrut eu să vă fac cunoștință.
-Pai poti sa ne faci, zice Sebastian pe un ton amuzant.
-Fie, îi zambeste Carolina și îi joacă jocul. Ea e Mira, prietena mea de muulttttt timp, iar el e fratele meu, vitreg, ma rog, Sebastian.
Ambii am zambit.

Eu și cu Carolina, am plecat la o masă să ne așezăm, Mi-am mai comandat câteva pahare cu bautura și le-am înghițit ca pe apă. Este prima oară când beau, la început e acrisor, dar pe urma iti vine pe gust. Am vorbit cu Carolina despre tot ce s-a întâmplat în tot acest timp cât nu ne-am văzut.
- Și de unde va cunoasteti cu Seb?
-Seb?
-Sebastian, stii..
-Aaa, pai ne-am văzut într-o zi în parc, iar după ne-am văzut la școală, e in clasa cu mine.
-Aaaa, ma bucur ca va cunoasteti, și imi face un zâmbet care nu e doar un zâmbet.
-Nunununu Carolina, eu știu acel zâmbet. Nu e nimic între noi.
-La moment nu e nimic, zice și se râde.
-Nici nu va fi. Iar acum sa ma scuzi, ma duc la baie.
-Bine, imi zice si imi da din ochi.

Am mers cam mult prin mulțime până am gasit baia, și când dau sa deschid de usa cineva ma trage în spate.
-Mai mai mai, dacă nu e chiar Mira.

Ma intorc și îl văd pe Alex. Se dă din ce în ce mai aproape și ma tranteste de perete și ma saruta pe gât.
-Da-mi pace, tip eu, da-mi pace, nu ma atinge, ce e cu tine, tip și mai tare și îi dau un picior în burta.
-Oo nu, cred ca nu ai facut asta.

Am vazut furia în ochii săi, am inceput sa tremur și sa plâng, și când era din ce în ce mai aproape am închis ochii și îl rugam sa nu se atingă de mine. Când era cât pe ce sa se apropie de mine, am deschis ochii și am vazut cum cineva îl ia și îl tranteste jos și îl bate.
Nu știam ce sa fac sau ce sa zic, iar când m-am uitat la baiatul cela am vazut ca era chiar Sebastian.
-Te roggg ajunge, ajunge, zic eu printre lacrimi.
Sebastian s-a uitat la mine, s-a ridicat și a început să-mi șteargă lacrimile.
-Nu plange te rog. Te simti bine?
-Da, cred ca da. Multumesc pentru tot.
-Nu e pentru ce.
-Te doare? Ma uit la mâna sa plină de sânge.
-O sa treaca..
M-a luat de mâna și m-a condus prin mulțime până la Carolina.
-Noi plecam, zice el.
-Ce? De ce? Seara abia a început
-Cineva nu stie cum se bea, arată spre mine.
-Hei, doar ma distram, zic și eu în apărarea mea cu toate că stiam ca e drept ce zice el.
-Mhm, noi plecam, pa Carolina!
-Pa porumbeilor, zice ea și se râde.
Când dau să-i răspund am vazut ca nu mai este lângă noi.
Am plecat spre parcare, și mi-a deschis ușa la o mașină.
-Slavă cerului ca e masina de data asta, zic și imi dau ochii peste cap.
-Hai urca in masină.
M-am urcat, după sa urcat și el și am pornit. Am mers vreo 5 minute fără sa zicem nimic, până ce nu am simțit nevoia sa vomit.
-Sebastian?
-Ce?
-Oprește masina sau vomit chiar acum aici.
-Ce? Acum ți-a venit și tie?
Oprește repede masina, și cobor și vomit tot ce am mâncat azi. După ma așez jos, lângă roata din spate a mașinii și vine și el și se așează langa mine.
-De ce ai băut așa mult? Se vede pe tine ca nu stii sa beai.
M-am uitat în ochii lui și simțeam nevoia să-i zic anume lui tot ce se întâmplă în viața mea, stiam ca o sa ma asculte. Așa ca i-am povestit tot, despre părinții mei, despre Aiden, despre minciuna în care am trăit tot. Iar el m-a ascultat fără să își ia ochii de pe mine.
-Imi pare rau.
-Tot e bine, stii cum timpul tratează rănile din suflet. Așa că am nevoie doar de timp ca sa uit de toată chestia asta.
M-am uitat la el, apoi la buzele lui, și dau să-l sărut dar ma respinge. Ceee?
-De ce? Nu sunt atât de frumoasa pe cât iti doresti?
-Mira, esti foarte frumoasă, dar prefer sa ne sarutam când nu esti beata.
-Dar nu sunt.
-Esti.
-Ba nu.
-Ba da.
Mi-a dat o mâna și ma ajutat sa ma ridic, după care am urcat în masina și am pornit spre casa.
-Stii .... esti frumos.
-Stiu, se întoarce spre mine și imi zambeste.

Am ajuns acasă peste câteva minute, și el m-a condus. Am descuiat usa și l-am rugat mult sa intre și el.
-Haii, te rogggg.
-Bine, fie, dar nu stau mult să stii.
-Cum zici tu, și îi zambesc.
Am plecat spre camera mea. După care ambii ne-am trântit în pat.

Dimineata ma trezesc și simt cum capul mi se sparge. Dau să ma ridic din pat, dar simt cum o mâna puternică ma strânge de talie și ma trage spre el. Ceee? Ma intorc și îl văd pe Sebastian. Ceee?
-Aaaaaaa, ce cauti aici? Tip eu cât ma tine gura.
-Mai încet, nebuno, nu așa se trezește lumea de dimineata. Puteai și tu să ma trezești cu un sărut.
-Pfff, în visele tale.
-Ieri nu ziceai așa, si imi zambeste pervers.
-Ieri a fost ieri, azi e azi.
Dau să ma desprind de mâna sa, dar nu pot.
-Da-mi drumul, vreau sa ma ridic.

Zambeste și ma trage mai aproape de el.